Modificarea dispozițiilor privind judecarea în cazul recunoașterii vinovăției și Decizia Curții Constituționale nr. 1470/8 noiembrie 2011
Prin O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative a fost modificat art. 3201 C.Proc.Pen. în sensul că alin. 4 al articolului are acum următorul conținut: „Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat” iar alin. 8 prevede că „Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun”.
Modificările vin ca urmare a deciziei Curții Constituționale nr. 1470/8 noiembrie 2011 (M. Of. nr. 853/02.12.2011. Partea I) prin care a fost declarat neconstituțional art. 3201 alin. 8 C.Proc.Pen. întrucât marja de apreciere lăsată instanțelor cu prilejul respingerii unei astfel de cereri este de natură de a lipsi textul de precizie și claritate, în absența cărora se poate ajunge la o aplicare incoerentă.
Așadar, judecătorul cauzei poate respinge cererea de judecare potrivit procedurii recunoașterii vinovăției numai pentru cele 3 motive expres prevăzute, respectiv atunci când nu există suficiente mijloace de probă administrate pe parcursul urmăririi penale pentru a stabili că (i) fapta există, (ii) constituie infracțiune, (iii) a fost săvârșită de către inculpat. Altfel spus, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale trebuie să probeze toate cele 3 condiții, lipsa uneia dintre condiții atrăgând respingerea cererii de judecată potrivit procedurii accelerate și judecarea potrivit dreptului comun.
De asemenea, în aceeași decizie, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională o interpretare a alin. 1 din același articol, reținând că articolul intră în sfera principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, și prin urmare, procedura ar trebui să se aplice tuturor inculpaților trimiși în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2011, dar care au depășit momentul procesual al începerii cercetării judecătorești.
Consider că soluția Curții Constituționale cu privire la art. 3201 alin. 8 C.Proc.Pen. este criticabilă și se fundamentează pe o citire necoroborată a articolului. Decizia face abstracție de alin. 4 din același articol care prevedea că instanța va soluționa latura penală numai atunci când din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite. Per a contrario, atunci când faptele nu sunt stabilite, instanța urma să facă aplicarea alin. 8 și să respingă cerere de judecare potrivit procedurii accelerate și să continue judecata potrivit dreptului comun.
În ceea ce privește dispozițiile trazitorii, art XI din O.U.G. nr. 121/2011 prevede că în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanţă începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Trebuie apreciată rapiditatea cu care Executivul a pus în acord dispozițiile legale cu decizia Curții Constituționale, respectiv 20 de zile de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.
Pentru comentarii pertinente legate de procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției după pronunțarea deciziei Curții Constituționale, a se vedea Mihail Udroiu – Procedură Penal. Partea generală Partea specială – Ediția a II-a, 2011, Editura C.H. Beck p. 441 - 447
Comments
Poate fi și asta, în anumite situații, o ”tehnică” a parchetului, să trimită pe cineva în judecată cu un viciu de probatoriu, urmând ca doar în faza de cercetare judecătorească să se completeze puzzle-ul probelor...
Situatia este : In urma unui proces pentru ucidere din culpa (2 persoane, accident de masina) s-a primit urmatoarea sentinta :
Solutie: În baza art. 178 alin.1, 2 şi 5 Cod penal cu referire la art.320 ind.1 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul ----- la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în formă agravată, faptă din data de 11.2009. Face aplicarea art. 71 şi 64 lit. a şi b C.p., cu excepţia dreptului de a alege prev. de art. 64 alin.1 lit. a Cod penal. În baza art. 320 ind.1 alin.5 Cod procedură penală disjunge acţiunea civilă şi fixează termen de judecată la data de 09.2011, C2 Penal, ora 14,00 pentru când se vor cita inculpatul, părţile civile şi asigurătorul. În baza art.191 alin.1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă. Pronunţata în şedinţă publică, astăzi,06.2011
Apoi toate partile au facut recurs iar decizia finala a fost urmatoarea :
Solutie: decizia penală nr. - Admite recursurile declarate de părţile civile ---, casează în parte sentinţa penală nr. -- din iunie 2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi rejudecând în fond : Majorează pedeapsa aplicată inculpatului --- de la 1 an şi 4 luni la 3 ani închisoare . Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate . Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul --- şi îl obligă la 250 lei cheltuieli judiciare către stat din care 50 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei . Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi decembrie 2011.
Nedumerirea principala este de ce nu i s-a acordat 320 si la a doua sentinta? Nu e un drept castigat prin recunoasterea vinovatiei? Am inteles ca au fost niste modificari ale acestui articol dar pentru ca nu am pregatirea necesara, nu am inteles. Executarea pedepsei deja a inceput, acum se fac doua luni, am inteles ca sunt destul de multe cazuri asemanatoare cu acesta si ca s-ar putea da o ordonanta pentru a solutiona aceasta problema. Nu este o incalcare a dreptului inculpatului? Astept raspunsul dumneavoastra.
Nu pot să fac aprecieri asupra soluțiilor pronunțate de către instanțele judecătorești și nu am voie să dau sfaturi juridice.
Din ceea ce mi-ai spus tu si modul de formulare a deciziei, rezultă că a fost reținut 320/1 dar că instanța de recurs a considerat că pedeapsa este prea mică și a majorat-o.
Nu a fost suspendat tot articolul, ci numai alin. 8
Îți poți da seama pentru că instanța de recurs a spus numai ce a modificat (pedeapsa) iar restul dispozițiilor (inclusiv cea referitoare la 320/1) au fost menținute.
In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile de revizuire prev. de art. 408/2, nu vad vreo alta solutie.