Cu toții cunoaștem prevederile din Codul de Procedură Penală și Codul de Procedură Civilă cu privire la depunerea jurământului în fața instanței sau în fața organelor de urmărire penală. O altă procedură premergătoare, ar spune majoritatea. Cei care l-au auzit de prea multe ori ieșind din guri disimulate probabil că nici nu-l mai bagă în seamă; sau poate nu au crezut niciodată în utilitatea lui. Astfel, spre exemplu art. 85 CPP prevede ” (1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: Jur că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu. (2) În timpul depunerii jurământului, martorul ține mâna pe cruce sau pe Biblie […] (4) Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: Jur pe onoare și conștiință că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu ” Așadar, legiuitorul pornește cu doua prezumții, deduse una din cealalta: (i) majoritatea românilor sunt creștini (ii) simbolulurile divinității sunt
„Le législateur impose, l'avocat propose, le juge dispose, le prof expose et l'étudiant compose” François Terré