Saturday, April 16, 2011

Adrian Constantin c. României – Schimbarea încadrării juridice fără punere în discuție

 
Cererea nr. 21175/03, Hotărârea din data de 12 aprilie 2011

Situația de fapt

· Prin rechizitoriul din 24 aprilie 2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, reclamantul a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată. Era acuzat că ar fi transferat suma de 15.000$ către o societate canadiană în baza unui contract încheiat între societatea administrată de către reclamant din România și societatea canadiană, fără ca acest contract să fie definitiv.
· Tribunalul achită inculpatul, sentință menținută în apel
· CSJ casează deciziile anterioare, apreciind că sumele au fost într-adevăr transferate în mod ilegal. În deliberări, Curtea Supremă a apreciat că nu a existat vinovăție sub forma intenției din partea reclamantului, că acesta a făcut numai o interpretare eronată a documentelor trimise de către Fondul Proprietății de Stat. În consecință, a decis să schimbe încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 249 C. Pen. neglijența în serviciu. În consecință, a condamnat reclamantul la 1 an de închisoare cu suspendare și la plata sumei de 15.000$ societății C și a cheltuielilor de judecată de 4 milioane.

Ingerință – Art. 6 CEDO
· Reclamantul apreciază că procedura în fața Curții supreme a fost inechitabilă, având în vedere că schimbarea încadrării juridice în timpul deliberărilor, l-a împiedicat pe reclamant să-și exercite dreptul la apărare.

Procedura echitabilă – Aprecierea Curții
· Curtea amintește că echitatea unei proceduri se apreciază luând în considerare ansamblul procedurii. Dispozițiile paragrafului 3 din art. 6 demonstrează necesitatea de a avea o grijă deosebită în notificarea acuzației persoanei interesate. Actul de acuzare joacă un rol determinat în cadrul urmăririi penale: având în vedere semnificația sa, persoana vizată este oficial informată în scris de temeiul juridic și factual ale faptelor care îi sunt imputate. Art. 6 parag. 3 recunoaște acuzatul dreptul de a fi informat nu numai asupra cauzei acuzației, adică a faptelor materiale care îi sunt imputate și pe care se fundamentează acuzația, ci și a calificării juridice care a fost dată acestor fapte într-o manieră detaliată.
· Importanța acestei dispoziții trebuie să fie apreciată mai ales împreună cu un drept mai general, acela al procesului echitabil care este garantat de către paragraful 1 al art. 6 din Convenție. În materie penală, o informare precisă și completă a acuzațiilor aduse împotriva acuzatului și prin urmare, calificarea juridică pe care jurisdicția ar putea să o rețină împotriva lui, este o condiție esențială a unei proceduri echitabile.
· Dispozițiile art. 6 § 3 a) nu impun o formă particulară privind maniera în care acuzat trebuie să fie notificat cu privire la natura și cauza acuzației adusă împotriva lui. În concluzie, există o legătură între alineatele lit. a și b ale art. 6 § 3 și dreptul de a fi informat despre natura și cauza acuzării care trebuie privite la lumina dreptului acuzatul de a-și pregăti propria apărare.
· Curtea nu înțelege să conteste dreptul pe care Curtea Supremă de Justiție îl avea în temeiul art. 334 C.P.P., de a schimba încadrarea juridică cu care fusese sesizată. Totodată, trebuie observat că acest drept era însoțit de garanții procedurale în favoarea inculpatului.
· Potrivit dreptului intern, tribunalul care apreciază că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de trimitere în judecată trebuie să fie schimbată, trebuie să invite părțile din proces să-și prezinte observațiile cu privire la acest subiect și să indice inculpatului faptul că are dreptul să ceară lăsarea la urmă a cauzei sau chiar să ceară acordarea unui termen pentru a-și putea pregăti apărarea.
· În speță însă, numai după ce a intrat în deliberări, deci, după închiderea dezbaterilor, Curtea Supremă a procedat la schimbarea încadrării juridice. Astfel, este evident că era mult prea târziu pentru exercitarea dreptului la apărare.
· Curtea nu poate accepta argumentul Guvernului potrivit căruia schimbarea încadrării juridice realizată de către Curtea Supremă de Justiție ar fi profitat reclamantului. Curtea constată cu privire la acest aspect că decât ca efect al deciziei Curții Supreme reclamantul a fost condamnat pentru prima oară.
· Curtea constată că a fost adusă atingere dreptului reclamantul de a fi informat de o manieră detaliată cu privire la natura, cauza acuzației adusă împotriva lui, cât și a dreptului de a dispune de timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea.

Notă

Încă la momentul faptelor exista jurisprudență constată în sensul obligației punerii în discuție a noii încadrări juridice, indiferent dacă noua încadrare este favorabilă sau nu inculpatului.
Cu privire însă la sancțiunea care intervine în cazul nerespectării obligațiilor instanței prevăzute la art. 334 C.P.P., I.C.C.J. a statuat că ar fi incidentă nulitatea relativă: ”încălcarea acestei dispoziţii legale atrage nulitatea actului numai atunci când prin nepunerea în discuţie s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. În cazul în care schimbarea încadrării juridice s-a făcut din autorat în complicitate la infracţiune, formă de participaţie mai uşoară, iar inculpatul şi-a făcut toate apărările în raport cu calitatea sa de autor al faptei, noua încadrare nu-i deschide căi noi de apărare şi, ca atare, încălcarea nu i-a putut cauza nici o vătămare, situaţie în care nepunerea în discuţie a schimbării încadrării nu atrage nulitatea actului.” - I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1778 din 14 martie 2005.
În lumina cauzei CEDO rezumate mai sus, se pare că instanța europeană nu împărtășește opinia instanței supreme, opinând în sensul unei neregularități care nu este condiționată de o vătămare.

Pe aceeasi tema:
Schimbarea încadrării juridice după încheierea dezbaterilor. Aplicarea hotărârii Adrian Constantin c. României. I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1372 din 6 aprilie 2011

Wednesday, April 6, 2011

Association belge des Consommateurs Test-Achats ASBL c. Conseils des ministres – Discriminare prin stabilirea sexului ca factor de evaluare a riscurilor în materie de asigurări

Materiale

Directiva nr. 2004/113/CE din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii

Hotărârea CJUE Marea Cameră din data de 1 martie 2011

Articolul relevant din directivă:

Articolul 5
Factori actuariali
(1) Statele membre veghează pentru ca, în toate noile contracte
încheiate după 21 decembrie 2007, utilizarea sexului ca factor în
calculul primelor și prestărilor în domeniul serviciilor de asigurare și al serviciilor financiare conexe să nu ducă la crearea, pentru cei asigurați, a unor diferențe în materie de prime și prestații.
(2) Sub rezerva alineatului (1), statele membre pot decide, înainte de 21 decembrie 2007, să autorizeze diferențe proporționale în materie de prime și prestații pentru cei asigurați, în cazul în care sexul reprezintă un factor determinant în evaluarea riscurilor, pe
baza datelor actuariale și statistice pertinente și precise. Statele membre în cauză informează Comisia cu privire la acestea și veghează ca datele precise privind utilizarea sexului ca factor
actuarial determinant să fie colectate, publicate și actualizate periodic. Aceste state membre reexaminează decizia lor în termen de cinci ani după 21 decembrie 2007, ținând seama de raportul Comisiei menționat la articolul 16, și transmit Comisiei rezultatele acestei reexaminări.

Întrebarea preliminară formulată

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/113 este valid din perspectiva principiului egalității de tratament între femei și bărbați.

Argumentele Curții

Dreptul la egalitate de tratament între femei și bărbați face obiectul dispozițiilor Tratatului TFUE. Pe de o parte, potrivit articolului 157 alineatul (1) TFUE, fiecare stat membru trebuie să asigure aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare. Pe de altă parte, articolul 19 alineatul (1) TFUE prevede că Consiliul, cu aprobarea Parlamentului, poate lua măsurile necesare în vederea combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală.

În timp ce articolul 157 alineatul (1) TFUE stabilește principiul egalității de tratament între femei și bărbați într‑un domeniu specific, articolul 19 alineatul (1) TFUE instituie, la rândul său, o competență pe care Consiliul trebuie să o exercite, conformându‑se în special articolului 3 alineatul (3) al doilea paragraf TUE, care prevede că Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului, precum și articolului 8 TFUE, potrivit căruia, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei.

Astfel cum se constată în considerentul (18) al Directivei 2004/113, la momentul adoptării acestei directive, utilizarea factorilor actuariali în ceea ce privește sexul era foarte răspândită în furnizarea serviciilor de asigurare.

Prin urmare, era oportun ca legiuitorul Uniunii să pună în aplicare principiul egalității între femei și bărbați, mai precis aplicarea regulii primelor și prestațiilor unisex, în mod gradat și cu perioade de tranziție adecvate.

Tocmai în acest sens a prevăzut legiuitorul Uniunii la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2004/113 că diferențele în materie de prime și prestații rezultate din utilizarea sexului ca factor în calculul acestora trebuiau să fie suprimate până cel târziu la 21 decembrie 2007.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții, principiul egalității de tratament impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv.

Este cert că scopul urmărit de Directiva 2004/113 în sectorul serviciilor de asigurări este, astfel cum îl reflectă articolul 5 alineatul (1), aplicarea regulii primelor și prestațiilor unisex. Considerentul (18) al acestei directive prevede în mod explicit că, în vederea garantării egalității de tratament între bărbați și femei, utilizarea sexului ca factor actuarial nu ar trebui să creeze, pentru cei asigurați, diferențe în materie de prime și prestații. Considerentul (19) al directivei menționate prevede, ca o „derogare”, posibilitatea acordată statelor membre de a nu aplica regula primelor și prestațiilor unisex. Astfel, Directiva 2004/113 se bazează pe premisa potrivit căreia, pentru aplicarea principiului egalității de tratament între femei și bărbați consacrat la articolele 21 și 23 din cartă, situația femeilor și, respectiv, a bărbaților în ceea privește primele și prestațiile de asigurări contractate de aceștia este comparabilă.

În aceste împrejurări, există un risc ca derogarea de la egalitatea de tratament între femei și bărbați prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/113 să fie permisă de dreptul Uniunii pe o perioadă nelimitată.

O astfel de dispoziție, care permite statelor membre în cauză să mențină, nelimitat în timp, o derogare de la regula primelor și prestațiilor unisex, este contrară realizării obiectivului egalității de tratament între femei și bărbați, obiectiv pe care îl urmărește Directiva 2004/113 și care este incompatibil cu articolele 21 și 23 din cartă.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

Începând cu 21 decembrie 2012, articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii este nevalid.

Concluzii

Așadar, companiile de asigurări mai pot folosi criteriul sexului în calcularea primelor de asigurare numai până la 21 decembrie 2012. Din acel moment înainte, prețul asigurării va fi unisex.

Sunday, April 3, 2011

CEDO art. 6 penal și art. 8

Am adăugat la secțiunea Jurisprudență CEDO rezumată, spețe în legătură cu art. 6 latura penală și art 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.