Skip to main content

Association belge des Consommateurs Test-Achats ASBL c. Conseils des ministres – Discriminare prin stabilirea sexului ca factor de evaluare a riscurilor în materie de asigurări

Materiale

Directiva nr. 2004/113/CE din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii

Hotărârea CJUE Marea Cameră din data de 1 martie 2011

Articolul relevant din directivă:

Articolul 5
Factori actuariali
(1) Statele membre veghează pentru ca, în toate noile contracte
încheiate după 21 decembrie 2007, utilizarea sexului ca factor în
calculul primelor și prestărilor în domeniul serviciilor de asigurare și al serviciilor financiare conexe să nu ducă la crearea, pentru cei asigurați, a unor diferențe în materie de prime și prestații.
(2) Sub rezerva alineatului (1), statele membre pot decide, înainte de 21 decembrie 2007, să autorizeze diferențe proporționale în materie de prime și prestații pentru cei asigurați, în cazul în care sexul reprezintă un factor determinant în evaluarea riscurilor, pe
baza datelor actuariale și statistice pertinente și precise. Statele membre în cauză informează Comisia cu privire la acestea și veghează ca datele precise privind utilizarea sexului ca factor
actuarial determinant să fie colectate, publicate și actualizate periodic. Aceste state membre reexaminează decizia lor în termen de cinci ani după 21 decembrie 2007, ținând seama de raportul Comisiei menționat la articolul 16, și transmit Comisiei rezultatele acestei reexaminări.

Întrebarea preliminară formulată

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/113 este valid din perspectiva principiului egalității de tratament între femei și bărbați.

Argumentele Curții

Dreptul la egalitate de tratament între femei și bărbați face obiectul dispozițiilor Tratatului TFUE. Pe de o parte, potrivit articolului 157 alineatul (1) TFUE, fiecare stat membru trebuie să asigure aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare. Pe de altă parte, articolul 19 alineatul (1) TFUE prevede că Consiliul, cu aprobarea Parlamentului, poate lua măsurile necesare în vederea combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală.

În timp ce articolul 157 alineatul (1) TFUE stabilește principiul egalității de tratament între femei și bărbați într‑un domeniu specific, articolul 19 alineatul (1) TFUE instituie, la rândul său, o competență pe care Consiliul trebuie să o exercite, conformându‑se în special articolului 3 alineatul (3) al doilea paragraf TUE, care prevede că Uniunea combate excluziunea socială și discriminările și promovează justiția și protecția sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și protecția drepturilor copilului, precum și articolului 8 TFUE, potrivit căruia, în toate acțiunile sale, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei.

Astfel cum se constată în considerentul (18) al Directivei 2004/113, la momentul adoptării acestei directive, utilizarea factorilor actuariali în ceea ce privește sexul era foarte răspândită în furnizarea serviciilor de asigurare.

Prin urmare, era oportun ca legiuitorul Uniunii să pună în aplicare principiul egalității între femei și bărbați, mai precis aplicarea regulii primelor și prestațiilor unisex, în mod gradat și cu perioade de tranziție adecvate.

Tocmai în acest sens a prevăzut legiuitorul Uniunii la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2004/113 că diferențele în materie de prime și prestații rezultate din utilizarea sexului ca factor în calculul acestora trebuiau să fie suprimate până cel târziu la 21 decembrie 2007.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții, principiul egalității de tratament impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv.

Este cert că scopul urmărit de Directiva 2004/113 în sectorul serviciilor de asigurări este, astfel cum îl reflectă articolul 5 alineatul (1), aplicarea regulii primelor și prestațiilor unisex. Considerentul (18) al acestei directive prevede în mod explicit că, în vederea garantării egalității de tratament între bărbați și femei, utilizarea sexului ca factor actuarial nu ar trebui să creeze, pentru cei asigurați, diferențe în materie de prime și prestații. Considerentul (19) al directivei menționate prevede, ca o „derogare”, posibilitatea acordată statelor membre de a nu aplica regula primelor și prestațiilor unisex. Astfel, Directiva 2004/113 se bazează pe premisa potrivit căreia, pentru aplicarea principiului egalității de tratament între femei și bărbați consacrat la articolele 21 și 23 din cartă, situația femeilor și, respectiv, a bărbaților în ceea privește primele și prestațiile de asigurări contractate de aceștia este comparabilă.

În aceste împrejurări, există un risc ca derogarea de la egalitatea de tratament între femei și bărbați prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/113 să fie permisă de dreptul Uniunii pe o perioadă nelimitată.

O astfel de dispoziție, care permite statelor membre în cauză să mențină, nelimitat în timp, o derogare de la regula primelor și prestațiilor unisex, este contrară realizării obiectivului egalității de tratament între femei și bărbați, obiectiv pe care îl urmărește Directiva 2004/113 și care este incompatibil cu articolele 21 și 23 din cartă.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

Începând cu 21 decembrie 2012, articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii este nevalid.

Concluzii

Așadar, companiile de asigurări mai pot folosi criteriul sexului în calcularea primelor de asigurare numai până la 21 decembrie 2012. Din acel moment înainte, prețul asigurării va fi unisex.

Comments

Popular posts from this blog

Materiale de studiu pentru admiterea la INM

Atunci când am scris acest articol (23.10.2010) am dorit să ajut viitorii candidați la examenul de admitere la INM prin publicarea listei cu lucrările pe care le-am folosit pentru pregătirea examenului. În urma modificării Codului civil și a Codului de procedură civilă, precum și a intrării în vigoare a noului Cod Penal și de Procedură Penală, tot mai multe persoane m-au rugat să modific lista și să indic lucrările pe care le consider ca fiind potrivite în momentul de față pentru pregătirea examenului de admitere la INM.   A se citi și Răspunsuri la întrebări frecvente   Drept Civil Noul Cod civil – este principalul material de pregătire la această materie, mai ales având în vedere modalitatea exhaustivă a reglementării, precum și modalitatea de examinare tip grilă prof. univ. dr. Gabriel Boroi și jud. drd. Carla Anghelescu – Curs de drept civil Partea Generală – Ediția 2011 – Conform Noului Cod Civil ( Cuprins ) conf. univ. dr. Răzvan Dincă – Contracte civile speciale în n

Răspunsuri la întrebări frecvente

Unul dintre motivele pentru care am făcut acest blog este acela de a răspunde, în măsura cunoștințelor, la diverse întrebări și nelămuriri. În ultima vreme, acestea au fost axate pe examenul de admitere la INM, însă nu numai. Având în vedere că întrebările au un caracter recurent, am considerat necesar să postez public răspunsurile, în așa fel încât oricine este interesat să le poată citi. Am păstrat exact modalitatea de exprimare pe care am folosit-o la momentul respectiv, nu pentru alt motiv, dar mi se pare straniu să îmi editez propriile răspunsuri. A se citi și Materiale de studiu pentru admiterea la INM 1. Cum să noile coduri pentru examenul de admitere la INM 2014? Iată întrebarea pe care o primesc din ce în ce mai des pe acest blog. Întrebarea este legitimă pentru oricine care are în față încercarea unui examen greu de admitere în profesie și, tocmai în acest moment dificil, lipsește intrumentul ”principal” de pregătire al studentului: doctrina. Problema este reală, însă nu

Despre cum “se sare gardul” la INM

Înaintea fiecărui examen important susținut de mine până acum  au existat câteva persoane care m-au asigurat că ”N-ai șanse, se intră pe pile”. Niciodata însă nu mi-a fost dat să aud mai multe povești de adormit copiii decât cele legate de examenul de admitere la INM. De la prețul de 10.000 de Euro al unui loc printre cei admiși până la faptul că se copiază cu hands-free la prima probă eliminatorie. Poveștile în sine nu merită o analiză și chiar dacă ar merita, nu sunt eu în măsură să o fac. Îmi permit însă o observație: toți povestitorii auziți de mine sunt candidați respinși la examenul de admitere sau persoane care nu au participat niciodată la examen. Bombardat cu astfel de scenarii, de perspectiva ocupării unui post în provincie dar și de mirajul Baroului, trebuie să recunosc că începusem să mă îndoiesc de o viitoare carieră în magistratură. Am avut însă șansa să cunosc două doamne judecător care mi-au oferit mai mult decât niște sfaturi, mi-au oferit exemplul magistratului care î