Programul s-a desfășurat în două etape: echipa franceză a venit în România pentru o săptămână, iar ulterior echipa din România a plecat în Franța unde s-a organizat „Săptămâna Europeană”, la care au participat alte 12 state europene.
Programul oficial din România a inclus prezentări realizate de auditorii de justiție pe teme precum sistemul judiciar român, mandatul european de arestare sau echipele comune de anchetă, dar și vizite la instituții publice ca Europol sau Ministerul de Justiție sau asistarea la ședințele de judecată ale Judecătoriei Sectorului 5 București.
În Franța, fiecare delegație și-a prezentat sistemul de recrutare și formare al magistraților și a organizat un proces simulat pentru a demonstra procedura din țara sa.
Principala întrebare pe care a primit-o delegația română a fost dacă cetățenii care apar în fața noastră sunt încântați de ideea că sunt judecați de magistrați atât de tineri. Întrebarea mi s-a părut firească, având în vedere că eram cei mai tineri din sală, la mică diferență față de colegii francezi. Consider că nu e nici bine și nici rău că suntem atât de tineri – este o problemă de opțiune a legiuitorului și implicit, a societății.
Pentru procesul simulat, echipa României a optat pentru un proces civil având ca obiect un divorț cu încredințare minori, fiind prezentat termenul la care a fost audiată minora în cameră de consiliu și au fost susținute concluziile pe fond. Echipa franceză și-a exprimat uimirea că procesele ce țin de dreptul familiei sunt judecate în ședință publică, întrucât în Franța acestea se judecă toate în cameră de consiliu.
În penultima zi a fost organizat un concurs amical de cunoștințe generale de geografie și dreptul uniunii europene. Echipa României, reprezentată în concurs de Veronica Sîrbu, a câștigat primul loc, după ce a eliminat în finală echipa Olandei.
În schimbul de opinii cu privire la diferite probleme de drept, am observat că indiferent de sistemul juridic, toți ne întâlnim cu aceleași provocări numai modul în care le adresăm diferă de la o țară la alta.
De asemenea, cu privire la programul de formare inițială din cadrul Ecole Nationale de la Magistrature, am putut observa un caracter mult mai pragmatic al formării decât cel de la noi. Parafrazând un formator francez, la școala de magistratură nu se învață drept. Astfel, am putut observa în orarul auditorilor francezi ore de formare cu psihiatri și psihologi având ca subiect diverse tipuri de infracțiuni și modalitățile de individualizare a pedepselor. De asemenea, există module dedicate expertizelor judiciare, care acoperă majoritatea tipurilor de expertiză care pot fi administrate în procese penale și civile. Se pune accent pe tipul de expertiză necesar în funcție de obiectul judecății, pe modul de interpretare și de folosire al acesteia, precum și pe obiectivele care ar putea fi stabilite.
Totodată, auditorii francezi participă la aproximativ 2 procese simulate pe săptămână în materie civilă și penală.
Dincolo de programul oficial, esența schimbului de experiență a fost programul neoficial.
Am cunoscut oameni deosebiți, cu care puteai să treci dincolo de discuțiile pe diverse probleme de drept și cu care am legat prietenii care cred că vor dura în timp, depășind distanța dintre cele două țări.
Consider că oricine ar avea de câștigat de pe urma unei asemenea experiențe, nu neapărat pentru cunoștințele profesionale acumulate, ci pentru posibilitatea de a lua contact cu modalități diferite de gândire și de abordare a unor probleme. Altfel spus, pentru a scoate capul din acvariu și a vedea un pic oceanul.
Se zice că o poză face cât o mie de cuvinte, așa că…
 |
Comments