Conferința „Condamnările suferite de România la CEDO în anul 2012. Analize şi perspective”, 24.04.2013‏

Centrul de Studii de Drept European (CSDE) al Institutului de Cercetări Juridice din cadrul Academiei Române, Asociaţia Magistraţilor Europeni pentru Drepturile Omului (AMEDO), Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, Asociaţia Română de Drept şi Afaceri Europene (ARDAE) şi Editura Universitară organizează, în seria „Cultura dreptului european”, la data de 24 aprilie 2013, ora 14, la sediul Academiei Române din Calea Victoriei nr. 125

Conferinţa

„Condamnările suferite de România la CEDO în anul 2012.

Analize şi perspective”

Cu această ocazie va fi lansat volumul Hotărârile CEDO în cauzele împotriva României – 2012. Analiză, consecinţe, autorităţi potenţial responsabile (vol.VIII din colecţie), publicat de Editura Universitară, care încununează eforturile depuse în ultimii 5 ani de un colectiv de tineri magistraţi pasionaţi în analiza condamnărilor suferite de România Curtea Europeană a Drepturilor Omului, găsirea autorităţilor potenţial responsabile şi observarea măsurii în care acestea s-au conformat şi au reacţionat concret, după pronunţarea hotărârilor. Utilitatea practică a culegerii de jurisprudenţă de faţă rezidă în faptul că sunt tratate toate hotărârile de condamnare pronunţate de Curtea europeană în cauzele împotriva României, de la 1 ianuarie 2012 şi până la 31 decembrie 2012, inclusiv cele nepublicate în Monitorul Oficial al României şi cele pentru care nu s-a realizat o traducere neoficială la care cei interesaţi să poată avea acces.

Organizatorii vă mulţumesc pentru retransmiterea acestei invitaţii către toate persoanele interesate. Nu se percepe taxă de participare. Locurile sunt limitate, înscrierea participanţilor realizându-se în ordinea cronologică a confirmarilor, prin e-mail (mihai.sandru@csde.ro).

AGENDA CONFERINŢEI

13.45 -14.00

Primirea participanţilor

14.00 - 14.05

Deschiderea conferinţei.

Moderator: dl. prof. univ. dr. Mihai Şandru, Academia Română

14.05 - 14.20

Autorităţile potenţial responsabile pentru condamnările suferite de România în anul 2012 – prezentare generală

dl. Dragoş Călin, judecător, Curtea de Apel Bucureşti

14.20 - 14.35

Analiza statistică a hotărârilor de condamnare pronunţate în cauzele împotriva României în perioada 1994-2012. Baza de date JurisClasor CEDO (www.hotararicedo.ro)

dl. Ionuţ Militaru, judecător, Tribunalul Bucureşti

14.35 - 14.55

Apărările formulate de state. Dificultăţile întâmpinate în cauzele împotriva României

d-na Catrinel Brumar, Agentul Guvernamental al României la CEDO

14.55 - 15.10

Condiţiile în care divergenţa jurisprudenţială poate aduce atingere dreptului la un proces echitabil

d-na Alexandra Neagu, judecător, Tribunalul Bucureşti

15.10 - 15.25

Infracţiuni și contravenţii. Principiul non bis in idem în jurisprudenţa recentă a CEDO şi CJUE

dl. Victor Constantinescu, judecător, Judecătoria Alexandria

15.25 - 15.45

Libertatea de exprimare. Obligarea jurnaliştilor la despăgubiri pentru atingeri aduse prin presă reputaţiei altora. Cauza Eon c. Franţei - încălcarea art. 10 din Convenţie prin aplicarea unei amenzi penale pentru infracţiunea de ofensă adusă Preşedintelui Franţei, prin expunerea unei pancarte cu mesajul „casse toi pov’con!”

dl. Vasile Bozeşan, judecător, Judecătoria Alexandria

15.45 - 16.00

Dezbateri

CJUE, Marea Cameră, Cauza C-617/10, Åklagaren c. Hans Åkerberg Fransson–Aplicabilitatea Cartei și interpretarea noțiunii non bis in idem

Cauza C-617/10, Åklagaren c. Hans Åkerberg Fransson

Situația de fapt

Prin decizia din 24 mai 2007, skatteverket a aplicat domnului Åkerberg Fransson, pentru exercițiul financiar 2004, o taxă suplimentară de 35 542 SEK pentru veniturile din activitatea sa economică, de 4 872 SEK pentru TVA și de 7 138 SEK pentru contribuțiile angajatorului. Ea i‑a aplicat de asemenea, prin aceeași decizie, pentru exercițiul financiar 2005, o taxă suplimentară de 54 240 SEK pentru veniturile din activitatea sa economică, de 3 255 SEK pentru TVA și de 7 172 SEK pentru contribuțiile angajatorului.

Domnul Åkerberg Fransson a fost citat la 9 iunie 2009 pentru a se prezenta în fața Haparanda tingsrätt (Tribunalul Districtului Haparanda), în cadrul unei proceduri pentru infracțiuni fiscale în formă agravată. El era învinuit că, în cuprinsul declarațiilor sale fiscale aferente exercițiilor financiare 2004 și 2005, ar fi furnizat informații inexacte care au expus trezoreria publică unor pierderi ale încasărilor legate de perceperea impozitului pe venit și a taxei pe valoarea adăugată. Decizia de aplicare a unor taxe suplimentare este motivată prin aceleași fapte de fals în declarații ca și cele reținute de Ministerul Public în procedura penală din litigiul principal.

Aplicabilitatea Cartei într-o situați pur internă

În această privință, trebuie amintit că domeniul de aplicare al cartei, în ceea ce privește acțiunea statelor membre, este definit la articolul 51 alineatul (1) din aceasta, potrivit căruia dispozițiile cartei se adresează statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. (par. 19)

În speță, este necesar de la bun început să se sublinieze că sancțiunile fiscale și urmărirea penală care l‑au vizat sau îl vizează pe domnul Åkerberg Fransson sunt legate în parte de neîndeplinirea obligațiilor sale declarative în materie de TVA. (par. 24)

Rezultă de aici că sancțiuni fiscale și urmărirea penală pentru fraudă fiscală precum cele care l‑au vizat sau îl vizează pe învinuitul din litigiul principal din cauza inexactității informațiilor furnizate în materie de TVA constituie o punere în aplicare a articolului 2, a articolului 250 alineatul (1) și a articolului 273 din Directiva 2006/112 (anterior articolele 2 și 22 din A șasea directivă) și a articolului 325 TFUE și, așadar, a dreptului Uniunii în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă. (par.  27)

Faptul că reglementările naționale care servesc drept temei sancțiunilor fiscale și urmăririi penale menționate anterior nu ar fi fost adoptate pentru a transpune Directiva 2006/112 nu poate fi de natură să repună în discuție această concluzie, din moment ce prin aplicarea lor se tinde la sancționarea unei încălcări a dispozițiilor directivei menționate și se urmărește, așadar, punerea în aplicare a obligației impuse de tratat statelor membre de sancționare efectivă a comportamentelor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. (par. 28)

Interpretarea elementului bis din non bis in idem

În această privință, trebuie arătat că articolul 50 din cartă nu se opune ca un stat membru să impună, pentru aceleași fapte de nerespectare a obligațiilor declarative în domeniul TVA‑ului, o combinație de sancțiuni fiscale și penale. Astfel, pentru a garanta perceperea integralității încasărilor din TVA și, prin aceasta, protecția intereselor financiare ale Uniunii, statele membre dispun de libertatea de alegere a sancțiunilor aplicabile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 septembrie 1989, Comisia/Grecia, 68/88, Rec., p. 2965, punctul 24, Hotărârea din 7 decembrie 2000, de Andrade, C‑213/99, Rec., p. I‑11083, punctul 19, și Hotărârea din 16 octombrie 2003, Hannl‑Hofstetter, C‑91/02, Rec., p. I‑12077, punctul 17). Acestea pot, așadar, să îmbrace forma unor sancțiuni administrative, a unor sancțiuni penale sau o combinație a celor două. Doar atunci când sancțiunea fiscală îmbracă un caracter penal în sensul articolului 50 din cartă și este rămasă definitivă, se opune dispoziția menționată ca pentru aceleași fapte să se desfășoare o urmărire penală împotriva aceleiași persoane.

În continuare, trebuie amintit că, în vederea aprecierii naturii penale a sancțiunilor fiscale, sunt pertinente trei criterii. Primul este calificarea juridică a infracțiunii în dreptul intern, al doilea, natura însăși a infracțiunii, iar al treilea, natura și gradul de severitate a sancțiunii pe care persoana în cauză riscă să o suporte (Hotărârea din 5 iunie 2012, Bonda, C‑489/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37). (par. 34-35)

Posibilitatea instanței de a lăsa neaplicată orice dispoziție contrară Cartei

Rezultă că dreptul Uniunii se opune unei practici judiciare care subordonează obligația instanței naționale de a lăsa neaplicată orice dispoziție contrară unui drept fundamental garantat de cartă condiției ca această contrarietate să reiasă cu claritate din textul acestei carte sau din jurisprudența aferentă, din moment ce refuză instanței naționale puterea de a aprecia pe deplin, eventual cu cooperarea Curții, compatibilitatea respectivei dispoziții cu aceeași cartă. (par. 48)

Un strigăt de ajutor

Numele meu este Dumitrescu Iulius-Cezar si sunt judecator la Curtea de Apel Suceava. In anul 2006 am fost diagnosticat cu o tumora pe creier numita astrocitom fibrilar grad II. Am fost internat si operat de urgenta de catre d-nul Profesor Ciurea la spitalul Bagdasar Arseni din Bucuresti. Am urmat apoi tratament oncologic la Spitalul Fundeni, si anume 27 de sedinte de radioterapie. Timp de 4 ani m-am simtit bine, mi-am reluat serviciul, am sustinut 2 examene de promovare, atat la Tribunalul Suceava cat si la Curtea de Apel Suceava. Viata si-a reluat cursul firesc. Am fost foarte fericit cand am aflat ca sotia mea este insarcinata si ca ne-a binecuvantat Dumnezeu cu un copil.

Dar la scurt timp fericirea mi-a fost umbrita de o veste cumplita: RECIDIVA TUMORALA. A trebuit sa trec din nou prin acelasi calvar, dar de aceasta data s-a adaugat si un tratament de 9 luni de chimioterapie. Rezultatul biopsiei dadea o veste si mai urata, tumora evoluase in grad: Oligoastrocitom anaplazic gr. III. Am reusit sa trec totusi cu ajutorul familiei, prietenilor, colegilor mei si peste aceasta cumpana a vietii. Pe 25 aprilie 2011 mi s-a nascut baietelul meu Tiberiu si de atunci am simtit ca traiesc din nou. …Dar boala nu mi-a dat un ragaz prea lung. Atunci cand copilul meu a implinit un an si 9 luni, in loc sa ma bucur de acest eveniment am primit pentru a 3-a oara o veste cumplita. Aparitia unei noi tumori INOPERABILE, care necesita de urgenta efectuarea unui tratament oncologic performant, tratament ce poate fi efectuat aici in tara doar la Clinica Gral. Tratamentul este foarte costisitor si pe aceasta cale apelez la ajutorul dumneavoastra.

Stimati colegi din toata tara, ajutati-ma va rog sa inving aceasta boala cumplita, sa lupt pentru copilul meu care este viata mea. Ajutati-ma sa fiu sanatos, sa ma bucur de orice clipa petrecuta alaturi de Tiberiu si de sotia mea, sa-mi vad copilul crescand, sa-l duc la scoala, sa-l vad cum devine om.

Pentru cei care doresc sa ma ajute afisez urmatorul cont bancar: RO94BTRL03401213397321XX, deschis pe numele DUMITRESCU IULIUS CEZAR.

Iuliu Cezar DUMITRESCU

Comentariile Codului civil - Mihaela Mîneran–Publicitatea drepturilor, a actelor si a faptelor juridice. Cartea funciara

Deși intenționam de mai mult timp, nu am reușit să scriu despre două lucrări ale dnei. jud. Mihaela Mîneran, care cred că trebuie menționate.

Trebuie să declar mai înainte de toate că am avut tangențe insuficiente cu domeniul, probabil si pentru ca aprofundarea sistemelor de carte funciară nu se numără printre pasiunile mele.

Cu toate acestea, exigențele unei noi reglementări civile m-au determinat să fiu mai atent la toate aparițiile în acest domeniu, motiv pentru care am cumpărat cartea din seria Comentariile Codului civil „Publicitatea drepturilor, a actelor si a faptelor juridice. Cartea funciara”.

Abordarea din această lucrare consider că este una reușită pentru o persoană care caută răspunsuri rapide și cuprinzătoare. Deși cartea este una de  dimensiuni reduse, autoarea a reușit să îmbine cunoștințele teoretice necesare pentru înțelegerea instituțiilor cu practica judiciară a instanțelor naționale.

Cartea poate fi mai mult asimilată unui îndreptar al practicianului, scrisă de către un practician, întrucât lucrarea nu păcătuiește prin explorarea unor probleme care rămân numai în plan teoretic, ci se concentrează pe acele chestiuni care au o puternică înrâurire în practica judiciară.

Autoarea a adăugat primei lucrări, o culegere de practică judiciară comentată, intitulată „Cartea funciară – Jurisprudență comentată și reglementarea din noul Cod Civil”. Hotărârile judecătorești prezentate sunt în mare parte nepublicate și tratează diverse probleme din materie, cum ar fi principiul relativității înscrierilor în cartea funciară, acțiunile în cartea funciară, căile de atac împotriva încheierilor de carte funciară și multe altele. Acolo unde a fost cazul, autoarea a adăugat comentariile sale, deseori pentru a puncta diferențele sau asemănările cu dispozițiile noului Cod Civil.

Ghiurău c. României, Cioinea c. României, Victor Atanasie Stănculescu c. României

Lipsa unei anchete efective privind relele tratamente aplicate de poliţie şi încălcarea procedurii penale privind aducerea cu mandat la sediul parchetului în vederea ascultării - cauza Ghiurău c. României

Încălcarea art. 3 din Convenţie întrucât autorităţile nu au desfăşurat o anchetă efectivă în privinţa acuzaţiilor reclamantului că a fost supus unor rele tratamente de către poliţişti.

Încălcarea art. 5 par. 1 din Convenţie ca urmare a constatării încălcării procedurii penale privind aducerea cu mandat a reclamantului la parchet în vederea ascultării.

Neîncălcarea art. 5 par. 2 din convenţie, Curtea reţinând că un interval de opt ore până la aducerea la cunoştinţa reclamantului a motivelor privării sale de libertate a respectat cerinţa promptitudinii.

 

Lipsa accesului la dosarul cauzei la judecarea prelungirii arestării preventive şi încălcarea principiului contradictorialităţii – cauza Cioinea c. României

Încălcarea art. 5 par. 3 şi 4 din Convenţie, deoarece instanţele interne nu au motivat corespunzător prelungirea măsurii arestării preventive, nu au permis apărătorilor reclamantului să studieze dosarul de urmărire penală şi au dispus prelungirea măsurii arestării preventive a reclamantului fără a pune acest lucru în discuţia părţilor.

 

Absenţa oricărui indiciu de arbitrariu în procedurile naţionale – decizia de inadmisibilitate parţială în cauzele reunite Victor Atanasie Stănculescu c. României şi Mihai Chiţac c. României

Prin decizia de inadmisibilitate parţială din 03 iulie 2012 pronunţată în cauzele reunite Stănculescu c. României (cererea nr. 22555/09) şi Chiţac c. României (cererea nr.42204/09) Curtea a respins, ca inadmisibile, plângerile reclamanţilor privind încălcarea articolelor 6 (par.1,2,3 lit. b şi d), 7, 13, 14 (coroborat cu articolele 6, 7 şi 3)  din Convenţie şi a hotărât comunicarea către Guvernul pârât a capătului de cerere referitor la încălcarea art. 6 par.1 privind durata procedurilor judiciare în faţa instanţelor naţionale.

Aplicarea principiului non bis in idem in jurisprudenta europeana si nationala - Curierul Judiciar nr. 10/2012 -

Prevăzut în mod expres în legislația națională pentru prima data în Regulamentul Organic al Moldovei principiul non bis in idem pune în balanță două drepturi legitime din dreptul procesual penal; pe de o parte există dreptul societății exercitat prin Ministerul Public de a obține condamnarea oricărei persoane care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pe de altă parte există dreptul acuzatului de a ști că procesul penal finalizat nu poate fi repus în discuție.

Într-o exprimare de mare acuratețe juridică, s-a statuat[1] că o justiție care nu ar putea pune niciodată capăt unui conflict nu va avea nici prestigiu față de justițiabili, nici încrederea acestora și nici vreun folos pentru societatea juridicește organizată și chiar pentru dreptatea în sine.

Spre deosebire de alte sisteme de drept[2], principiul non bis in idem nu are o consfințire legală expresă[3] în dreptul român ci este recunoscut ca fiind efectul negativ al autorității de lucru judecat[4]. Totodată, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori este prevăzut în mod expres de către Protocolul nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului la art. 4. De asemenea, garanția mai este prevăzută de către art. 54 din Convenția de Aplicare a Acordului Schengen[5] (CAAS) precum și de art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Fiind într-o permanentă căutare a echilibrului între cele două drepturi, în aplicarea principiul non bis in idem instanțele tind să prefere, pe bună dreptate, restabilirea suprapunerii dintre realitatea faptică și realitatea juridică, sacrificând totodată dreptul acuzatului de a se bucura de liniștea procedurii penale finalizate. Alteori însă, este sacrificat dreptul societății de a obține condamnarea, păstrându-l pe acuzat la adăpostul procesului penal finalizat. Menținerea acestui echilibru precum și incidența dreptului european și convențional generează dificultăți în aplicarea principiului non bis in idem.

Pentru a-și găsi aplicarea principiul non bis in idem, trebuie să existe o primă procedură penală care s-a finalizat printr-o hotărâre de condamnare sau de achitare definitivă a unei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație în materie penală, iar autoritățile să demareze o a doua procedură penală (elementul bis), pentru aceeași faptă (elementul idem)[6] cu privire la aceeași persoană. În această a doua procedură, fie în faza urmăririi penale, fie în faza judecății, acuzatul va putea invoca excepția autorității de lucru judecat, iar Ministerul Public va dispune neînceperea urmăririi penale sau încetarea urmăririi penale iar instanța de judecată va dispune încetarea procesului penal în baza art. 10 lit. j) C. Proc. Pen. De asemenea, încălcarea principiului non bis in idem poate fi invocată pe calea extraordinară a contestației în anulare în temeiul cazului prevăzut de art. 386 alin. 1 lit. d) C. Proc. Pen.

Puteți citi articolul integral în revista Curierul Judiciar nr. 10/2012

---

[1] I. Tanoviceanu – Tratat de Drept și Procedură Penală, Ediția a II-a, Vol. V, Editura Curierul Judiciar, 1927, pag. 704

[2] Unde principiul non bis in idem este o garanție constituțională expresă, spre exemplu, Constituția Statelor Unite ale Americii, al V-lea Amendament: […]nor shall any person be subject for the same offense to be twice put in jeopardy of life or limb […]

[3] Noul Cod de Procedură Penală prevede în mod expres la art. 6 că nici o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică.

[4] I. Tanoviceanu, op.cit., pag. 704

[5] Aplicabil și în România potrivit Protocolului 19 privind aquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene

[6] Pentru condițiile de aplicare în dreptul penal român, a se vedea M. Udroiu, O. Predescu – Protecția europeană a drepturilor omului și procesul penal român, Editura C.H. Beck, 2008, pag. 938 - 944

Revista Forumul Judecătorilor nr. 3/2012

Vă anuntam publicarea numarului 3/2012 al Revistei Forumul Judecatorilor, singura revista editata de judecatorii din Romania.
Reamintim ca orice judecator sau procuror poate colabora, cu articole, materiale etc., urmand pasii indicati pe site-ul revistei -www.forumuljudecatorilor.ro .

Mai jos regasiti cuprinsul acestui numar. 

EDITORIAL - Punte peste secole

Nicolae Fleva – Magistratura noastră. Partea a II-a [republicare din România liberă nr. 2870 din 11 martie 1887]

ATITUDINI

Mark Grabowski – Cauzează dificultăţile tehnice de la Curtea Supremă o „neglijenţă în serviciu”? [articol în lb. engleză]

Joanna Shepherd - Cântărind maximizările judecătorilor: Studii juridice empirice, Teoria opţiunii publice şi Comportamentul judiciar [articol în lb. engleză]

Michael H. LeRoy – Produc alegerile partizane ale judecătorilor o justiţie inegală? Despre controlul realizat de tribunale în arbitrajele din conflictele de muncă [articol în lb. engleză]

Alex Kozinski – La o pizza cu Ninó [articol în lb. engleză]

Ann Stewart – Despre egalitatea de gen în justiţia din India [articol în lb. engleză]

STUDII JURIDICE

Ionuţ Militaru - Despre compatibilitatea vânzării silite la licitaţie publică cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Camelia Maria Ilie, Delia Narcisa Theohari - Cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru

Victor Constantinescu - Constatarea împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale direct de către instanța de ultim grad și obligaţia respectării prezumției de nevinovăție

JURISPRUDENȚĂ

Din jurisprudența recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului:

1. Pensiile cadrelor militare. Reforma produsă prin Legea nr. 119/2010 - decizia de inadmisibilitate în cauza Constantin Abăluță și alții c. României(cu notă de Dragoş Călin)

2. Principiul egalităţii armelor şi locul procurorului în sala de judecată. Principiul contradictorialităţii - decizia de inadmisibilitate în cauza Trăilescu c. României (rezumată de Cristina Bunea)

3. Condiţii de audiere şi de detenţie. Legalitatea privării de libertate. Prezumţia de nevinovăţie – decizia de inadmisibilitate în cauza Patriciu c. României (cu notă de Victor Constantinescu)

4. Recursul în interesul legii reglementat de dispoziţiile art. 329 din Codul de procedură civilă reprezintă o cale eficientă de unificare a practicii judiciare naţionale – cauza Albu şi alţii c. României (cu notă de Alexandra Neagu)

5. Taxa de poluare. Efectele jurisprudenţei divergente - decizia de inadmisibilitate în cauzele reunite Coriolan Gabriel Ioviţoni şi alţii c. României(cu notă de Dragoş Călin)

Din jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene:

1. Accesul la documentele Uniunii Europene. Prezumţii generale care se aplică anumitor categorii de documente

2. Libertatea de stabilire. Transformare transfrontalieră a unei societăţi. Refuzul înregistrării în Registrul Comerţului din statul membru gazdă

3. Protecţia consumatorilor. Reglementare a unui stat membru care interzice publicitatea pentru cazinouri situate în alte state dacă nivelul de protecţie legală a jucătorilor în aceste state nu este echivalent celui garantat la nivel naţional

(selecţii şi note de Anamaria Groza)

Din jurisprudența recentă în materia organizării judecătoreşti şi a statutului magistraţilor:

1. Condiţii de detaşare a magistraţilor în cadrul unor instituţii internaţionale. Analiza făcută de C.S.M. în abordarea unei solicitări de detaşare, grefată pe datele statistice privind volumul de activitate şi încărcătura pe judecător,locurile vacante, celelalte detaşări în raport cu cea solicitată, se înscrie în limitele puterii discreţionare conferite de lege.

2. Răspunsul prin care Inspecţia Judiciară comunică petentului că nu s-au constatat fapte sau împrejurări care să impună luarea unor măsuri de competenţa C.S.M. nu reprezintă un act administrativ, ci doar o operaţiune administrativă ce poate fi contestată odată cu rezoluţia de clasare, dată potrivit dispoziţiilor art. 45¹ alin. 5 din Legea nr. 317/2004.

3. Admisibilitatea acţiunii în anularea unei părţi din rezoluţia dată de Comisia de disciplină pentru procurori în care se fac referiri critice cu privire la conduita profesională a unui magistrat, chiar dacă soluţia finală de clasare a lucrării nu are efecte directe şi imediate asupra carierei acestuia, în condiţiile în care aspectele reţinute în sarcina procurorului de caz ca fiind o culpă profesională sunt rezultatul exclusiv al „unor menţiuni deficitare şi incomplete din cuprinsul unui registru penal al Parchetului”.

4. Săvârşirea a două infracţiuni intenţionate la regimul circulaţiei pe drumurile publice justifică pierderea bunei reputaţii, în analizarea îndeplinirii acestei condiţii, C.S.M. exercitându-şi dreptul de apreciere cu respectarea principiului legalităţii şi a menţinerii unor standarde ridicate, în raport cu exigentele impuse pentru exercitarea unei funcţii publice în cadrul puterii judecătoreşti, în care încrederea opiniei publice în probitatea şi demnitatea magistraţilor este esenţială.

(selecţii de Paula Coţovanu)

PREZENTĂRI

"La badante di Bucarest". Un roman de Gianni Caria, procuror italian

GREFA VESELĂ

Achitare pentru infracţiunea de ultraj. Lipsa naturii injurioase a termenului argotic „Puişor” (fr. „Poulet” sau var. rom. „Sticlete”) folosit pentru a desemna un agent de poliţie. Etimologia cuvântului îşi are rădăcinile în secolul al XIX-lea, când sergenţii de poliţie au început să poarte chipiu şi cazarma a fost mutată pe vechiul amplasament al pieţei de păsări a Parisului. Cuvântul a intrat în limbajul popular, fără a avea o conotaţie peiorativă