Asistența juridică a făptuitorului în cadrul actelor premergătoare din perspectiva CEDO. Reglementarea noului Cod de procedură penală.
Declarațiile date de către persoana acuzată de săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală constituie atât un mijloc important de exercitare a dreptului la apărare dar și o modalitate prin care persoana acuzată poate contribui la propria incriminare. Din această cauză, dreptul de a fi asistat de un apărător trebuie recunoscut încă de la prima ascultare a făptuitorului de către poliție. Acest articol își propune să analizeze modul în care este asigurată asistența juridică a făptuitorului înainte de începerea urmăririi penale, atât din perspectiva jurisprudenței naționale, cât și a standardului Convenției și a noului Cod de procedură penală, precum și consecințele nerespectării dreptului de a fi asistat de către un apărător.
The statements made by a person charged with a criminal offence represents an important means of exercising the right of the accused to defend himself but also a means by which the accused could make self-incriminating statements. That is why access to a lawyer should be provided as from the first interrogation of a suspect by the police. This paper aims to analyze the way access to a lawyer is provided to the accused before de opening of the criminal investigation, keeping in mind the national case-law, the Convention standard and the new Criminal procedure code, looking also at the consequences that can come from infringing the right to counsel of the accused.
Keywords: Access to a lawyer, police interrogation, new Criminal procedure code
Dreptul procesual penal român cunoaște o fază preliminară urmăririi penale, reglementată de art. 224 C.pr.pen., denumită faza actelor premergătoare. Deși cadrul actelor premergătoare este expres reglementat de legiuitor, fiind restrâns numai la acele acte procesuale necesare pentru începerea urmăririi penale, practica organelor de urmărire penală a extins dincolo de textul de lege cadrul actelor premergătoare, în unele situații fiind substituite întregii urmăriri penale.
Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, actele premergătoare pot realiza următoarele obiective: (i) completează informaţiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmării penale;(ii) verifică informaţiile deţinute, confirmând sau infirmând concordanţa acestora cu realităţile faptice ale cauzei; (iii) fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluţia de neurmărire penală, potrivit art. 228 C. proc. pen.[1]
În afară de extinderea sferei de aplicare a actelor premergătoare, în practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost ridicată problema garanțiilor procesuale care sunt oferite unei persoane bănuite de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală care este audiată în cadrul actelor premergătoare, așadar înainte ca aceasta să aibă calitatea de învinuit sau inculpat. Înalta Curte a statuat că dispoziţiile legale care reglementează asistenţa juridică a părţilor, art. 171 – art. 173 C.pr.pen., statuează fără echivoc asigurarea acesteia, fie că este obligatorie, fie că este urmare voinţei celui asistat, în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii. Prin urmare, în faza actelor premergătoare, în care conform art. 224 C. proc. pen., se strâng doar date necesare începerii urmăririi penale şi nu se administrează probe, organul de urmărire penală nu are obligaţia să asigure apărătorului participarea la activităţile judiciare pe care le întreprinde.[2]
Potrivit art. 6 par. 3 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice acuzat are dreptul de a se apăra el însuși sau de a fi asistat de un apărător ales de el și, în anumite condiții, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer.
În acest context, vom observa standardul Curții Europene privind asistarea făptuitorului de către apărător, momentul la care ia naștere acest drept precum și consecințele care decurg din nerespectarea dreptului garantat de art. 6 par. 3 lit. c din Convenție sub acest aspect.
Articolul integral îl găsiți în Revista Forumul Judecătorilor nr. 1/2013.
[1] I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1390/14 aprilie 2008, www.scj.ro
[2] I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3637/7 iunie 2006, www.scj.ro
Comments