Saturday, September 21, 2013

Aplicarea revirimentului jurisprudențial Al-Khawaja și Tahery c. Regatului Unit și rejudecarea la nivel național a cauzei reclamantului Tahery. Cauza Bobeș c. României privind lipsa audierii reprezentantului societății prejudiciate

În cauza Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit instanța europeană a avut de răspuns la întrebarea dacă regula „exclusiv sau determinant” este una absolută. Altfel spus, atunci când o condamnare se întemeiază în mod exclusiv sau determinant pe declarația unui martor pe care acuzatul nu a putut să îl confrunte, va constata Curtea în mod automat o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenție?

Curtea a concluzionat că atunci când o declarație dată în faza urmăririi penale este citită în ședință publică, fără ca martorul să dea declarația oral în fața instanței (hearsay/ouï-dire) și fără ca acuzatul să aibă posibilitatea să interogheze martorul, iar această declarație fundamentează în mod exclusiv sau determinant soluția de condamnare, nu va exista o încălcare automată a art. 6 par. 1. Cu toate acestea, atunci când o condamnare este întemeiată într-un mod exclusiv sau determinant pe declarația unui martor absent, Curtea trebuie să supună procesul unei analize extrem de atente. Din cauza riscurilor admiterii unui asemenea mijloc de probă, vor trebui să existe suficiente garanții procedurale care să le contrabalanseze, printre care măsuri care să permită o evaluare echitabilă și justă a gradului de încredere în mijlocul de probă respectiv.

Potrivit revirimentului jurisprudențial din cauza enunțată mai sus, putem concluziona că în cazul declarațiilor martorilor care nu au putut fi interogați de către acuzat, va fi incidentă următoare schemă de analiză: (i) există un motiv întemeiat pentru absența martorului? (ii) este declarația anterioară a martorului temeiul exclusiv sau determinant pentru fundamentarea soluției de condamnare? (iii) au existat suficiente elemente de contrabalansare pentru a compensa dificultățile create în sarcina apărării prin utilizarea declarației martorului netestat în ședință publică?

În ceea ce privește cauza reclamantului Tahery, Curtea a concluzionat că în speță garanțiile procedurale nu au putut să contrabalanseze dificultățile generate apărării prin citirea declarației martorului, având în vedere că și în situația în care reclamantul ar fi dat o declarație în care nega acuzațiile, acesta era în imposibilitate de a verifica veridicitatea și gradul de încredere al declarației lui T. prin interogatoriu. În cele din urmă, T. era singurul martor care ar fi fost dispus sau capabil să spună ceea ce a văzut. Apărarea nu a fost în măsură să cheme nici un alt martor pentru a contrazice declarația dată în timpul urmăririi penale.

Articolul integral pe HotarariCEDO.ro

No comments: