Saturday, July 30, 2011

După un an de INM…

Am scris pentru juridice.ro un articol despre anul de INM care tocmai a trecut. Îl puteți găsi aici.

Deși unii colegi mi-au spus că este prea dur, eu consider că am redat o stare de fapt cât se poate de fidel. Critica s-a vrut una constructivă, însă ea rămâne critică. Consider că dacă ne complacem în a spune numai lucrurile pozitive, cele negative nu dispar.

Așa că în loc să ascundem mizeria sub preș, mai bine am încerca să dăm cu aspiratorul, nu?

Tuesday, July 26, 2011

Noțiunile „de îndată” și „termen rezonabil” în 5 minute

Sediul materiei
Art. 5 paragraf 3 CEDO - „Orice persoană arestată sau deţinută în condiţiile prevăzute de § 1 c) din prezentul articol trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuţiilor judiciare şi are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii a prezentării persoanei în cauză la audiere.
Probleme legate de termene
1. Ce înseamnă de îndată?
2. Ce înseamnă termen rezonabil?
Jurisprudență CEDO cu privire la noțiunea „de îndată”
1. Brogan și alții c. Marii Britanii (1988) -> „De îndată” = standard de 4 zile maximum – Excepții de exemplu lupta anti-teroristă sau dacă o asemenea deținere este însoțită de alte garanții efective
a. Rigopoulos c. Spaniei (1999) -> Navă care transporta stupefiante, comandantul arestat, însă nava se afla în Oceanul Atlantic la 16 zile de la cel mai apropiat port (5.500 km) -> Nu există încălcare a art. 5 parag. 3
2. Pantea c. României -> Detenție provizorie din ordonanța procurorului, reclamantul ajungând în fața unui judecător după 4 luni de detenție.
i. În momentul de față, România face parte din cele 12 state ale Consiliului Europei în care intervalul de timp ce separă privare inițială de libertate a unei persoane și plasarea ei în detenție provizorie este de 24 de ore.
3. Excepții de la standardul Brogan:
a. Kandjov c. Bulgariei (2008) -> Huliganism și insultă, reținere de 3 zile și 23 de ore -> infracțiunile erau minore și nu au fost săvârșite cu violență -> Încălcare art. 5
b. Ipek c. Turcia (2009) -> Minori la data săvârșirii faptei, deținuți 3 zile și 9 ore -> încălcare art. 5
Jurisprudență cu privire la noțiunea de „termen rezonabil”
I. Când începe să curgă termenul?
a. La momentul începerii detenției efective
II. Care este momentul limită al termenului?
a. Pronunțarea unei hotărâri în primă instanță (avizul Comisiei – aducerea acuzatului în fața instanței de judecată) => O dată ce prima instanță pronunță o hotărâre de condamnare, inculpatul nu mai este considerat în detenție preventivă, ci este considerat deținut în baza unei condamnări (adică art. 5 par. 1 lit. a)
Chiar dacă Guvernul nu invocă acest argument, Curtea are datoria să observe că după sentinţa în primă instanţă a Tribunalului Militar Bucureşti din 11 noiembrie 2002, detenţia ulterioară a părţii interesate nu intră sub incidenţa art. 5 § 1 lit. c) din Convenţie, ci a art. 5 § 1 lit. a) –> Calmanovici c. României (2008)
Principii generale de apreciere a duratei rezonabile a detenției preventive
· Aprecierea caracterului rezonabil trebuie făcută în fiecare caz, în funcție de particularitățile cauzei -> Pantano c. Italiei (2003)
· Autoritățile judiciare naționale trebuie să asigure ca detenția provizorie să nu depășească o durată rezonabilă -> Letellier c. Franței (1991)
· Persistența motivelor de a bănui persoana arestată de a fi săvârșit o infracțiune, însă cu trecerea timpului ele nu mai sunt suficiente. Trebuie apreciată diligența deosebită depusă de către autoritatea națională competentă în desfășurarea procedurii -> Muller c. Franței (1997)
Motivele ce justifică detenția preventivă
· Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, însă nu legitimează prin ea însăși o lungă detenție preventivă
· Tulburarea în mod real a ordinii publice prin săvârșirea infracțiunii
· Riscul sustragerii de la judecată -> trebuie analizat în funcție de ansamblul elementelor, nu numai gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta -> Mansur c. Turciei (1995)
· Perturbarea desfășurării anchetei -> Cu trecerea timpului, imperativele urmăririi penale nu mai justifică detenția celui în cauză, pentru că în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării urmăririi penale se atenuează -> Clooth c. Belgiei (1991)
Probleme de practică internă
· Motivarea pericolului concret pentru ordinea publică.
· Motivările încheierilor de prelungire/menținere cu formulări stereotipe
A se vedea și „Jurisprudența CEDO și arestarea preventivă”, de conf. univ. dr. Cristina Rotaru
· Pronunțarea înainte de expirarea ordonanței de reținere de 24 de h – Necesară?
· Problema căilor de atac exercitate împotriva măsurilor preventive și cererilor de eliberare
Schertenleib c. Elveției (1980) -> Acuzatul se găsește în fața unei opțiuni între o pregătire aprofundată a procesului și o procedură mai rapidă (Excepție -> Actele se pot comunica în copie)
Art. 5



























Saturday, July 23, 2011

Legally Speaking: Antonin Scalia

E destul de lung, dar merită!

Wednesday, July 20, 2011

Art. 3 și 5 CEDO

Am adăudat pe pagina „Jurisprudență CEDO rezumată” art. 3 și art. 5 din Convenție.

La art. 3 am adăugat o cauză care a fost pronunțată pe data de 19 iulie 2011, Rupa c. României (nr. 2) în care Curtea analizează atât latura materială cât și procedurală a art. 3 din Convenție precum și art. 6.

Cu privire la viitoarele hotărâri pe care o să le adaug, am nevoie de feedback-ul vostru. Ar fi mai interesante/utile hotărâri de speță, dar mai vechi, care nu sunt traduse în română (și eventual nu sunt nici pronunțate împotriva României) sau ultimele hotărâri pronunțate de Curte?

Monday, July 18, 2011

Răspunsuri la întrebări frecvente

Unul dintre motivele pentru care am făcut acest blog este acela de a răspunde, în măsura cunoștințelor, la diverse întrebări și nelămuriri. În ultima vreme, acestea au fost axate pe examenul de admitere la INM, însă nu numai. Având în vedere că întrebările au un caracter recurent, am considerat necesar să postez public răspunsurile, în așa fel încât oricine este interesat să le poată citi. Am păstrat exact modalitatea de exprimare pe care am folosit-o la momentul respectiv, nu pentru alt motiv, dar mi se pare straniu să îmi editez propriile răspunsuri.

A se citi și Materiale de studiu pentru admiterea la INM

1. Cum să noile coduri pentru examenul de admitere la INM 2014?

Iată întrebarea pe care o primesc din ce în ce mai des pe acest blog. Întrebarea este legitimă pentru oricine care are în față încercarea unui examen greu de admitere în profesie și, tocmai în acest moment dificil, lipsește intrumentul ”principal” de pregătire al studentului: doctrina.

Problema este reală, însă numai în parte. Cauza problemei este automatismul care i-a fost indus studentului pe parcursul celor patru ani de anumiți profesori, respectiv că o anumită materie se învață în primul rând din cărți și pe urmă din lege. Însă, astfel cum va observa candidatul la examenul de admitere la INM și viitorul practician, în special în materie procesuală, legea trebuie să fie primul refugiu și numai după aceea trebuie consultată doctrina.

De aceea am susținut, chiar și înaintea schimbării codurilor, că materia pentru examen, cu precădere tematica procesuală, trebuie parcursă punând accent în special asupra codului și în subsidiar asupra doctrinei. Cu atât mai mult se verifică această metodă acum, când avem două noi coduri în vigoare, asupra cărora doctrina nu s-a pronunțat sau a formulat deja 2 sau mai multe opinii contradictorii, fiind rare situațiile în care există opinii convergente.

Concluzionând, dacă ar fi să dau examenul de admitere la INM în anul 2014, aș începe pregătirea la drept civil și drept procesual civil, folosind în principal codurile și în subsidiar, cu oarecare rezervă, doctrina. Nu aș învăța folosind cele două coduri de procedură civilă adnotate și comentate existente pe piață întrucât sunt extrem de stufoase și avansează unele soluții discutabile. Cel mult aș folosi unul dintre cele două (Eu l-am ales pe cel coordonat de dl. prof. Boroi) pentru o consultare punctuală a unor instituții noi sau pentru a înțelege unele modificări importante.

Până în februarie nu aș învăța la penal sau la procedură penală, întrucât lucrurile sunt incerte în momentul de față. Din februarie se va cunoaște dacă noile coduri intră în vigoare la acel moment și forma în care vor intra în vigoare. Desigur, la acel moment vor exista și lucrări de specialitate publicate, cel puțin pentru acoperi o parte din materie. Din februarie, studentul conștiincios are suficient timp pentru a acoperi tematica de drept penal și drept procesual penal, fie ea și potrivit noilor coduri.

2. Admiterea la INM, cum să mă pregătesc, cum pot sa asimilez atâta materie, ce să fac dacă muncesc în același timp?

În primul rând, trebuie să conștientizezi că ești în dezavantaj major față de ceilalți candidați. Cu toate astea, trebuie să iți spun că este foarte posibil să răzbați; am de exemplu 5-6 colegi care înainte să intre la INM au fost în Poliție și au lucrat și au învățat în paralel și chiar au intrat din prima! Așa că totul este să vrei!

Despre programul de învățat nu te pot ajuta foarte mult. Totul ține de a învăța atunci când asimilezi cel mai bine - în cazul meu, de dimineață. Ceea ce cred că ar trebui să faci este să îți iei concediu cu 2 - 3 luni înainte de data examenului, pentru că acea perioadă este cea mai importantă. Despre capacitatea de asimilare, nu îți face probleme și eu am avut aceeași impresie - o să o ai până în momentul în care te uiți la subiecte și începe memoria să funcționeze și te miri și tu cum de ți le aduci aminte pe toate.

O problemă deosebită cu care o sa te confrunți este noua reglementare (respectiv, Noile Coduri). O să știi cu siguranță prin martie anul viitor dacă o să intre în vigoare, însă Codul Civil intră în vigoare din octombrie, deci pe acela sigur o sa îl ai. Ceea ce este incert (și când zic incert, mă refer la data exactă, pentru că sigur o să intre în vigoare) se referă la Codul Penal, Proc Penală și Proc Civilă.

Sfatul meu este să îți cumperi Codurile noi atunci când vor intra în vigoare în forma finală și să le știi ca pe Tatăl nostru. Eu procedeul ăsta l-am aplicat la proceduri și mi-a fost de mare folos. Mai ales că nu o să fie jurisprudență constată pe majoritatea instituțiilor până dați voi examenul, așa că mai mult ca sigur grilele o să se facă strict pe coduri. Iar în ceea ce privește Noul Cod Civil este foarte explicită reglementarea și foarte detaliată fiecare instituție, deci nici nu vei avea nevoie de cărți. Nu îți fie frică, sună mult când auzi că sunt 4 coduri noi, dar crede-mă că nu e așa greu, modificările fiind în sensul clarificării reglementării și, pe ici pe colo, o instituție nouă. O să ai de exemplu surpriza că în Noul Cod Civil majoritatea textelor consfințesc defapt soluții deja date de doctrină sau jurisprudență.

Eu am abordat materia așa: 3-4 zile civil, 3-4 zile procedură civilă, 3-4 zile penal, 3-4 zile procedură penală. Alternanța asta asigură că nu te plictisești de materie, dar ai totuși o perioadă suficientă pentru a parcurge câteva capitole din materia respectivă.

În încheiere și poate cea mai importantă idee pe care pot să ți-o transmit, este că trebuie să te duci la examen ca să intri, nu ca să „vezi cum e” sau să „încerci”. Ziua examenului este 40% din noțiunea de ADMIS. Fără o atitudine psihică bună și motivare puternică nu o să reușești, oricât de mult ai învăța.

3. Cât câștigă un auditor de justiție?

1.400 lei net în primul an și 1.600 lei net în al doilea an. Dacă stai în cămin, întreținerea te costă cam 200 lei, care se rețin din salariu.

4.  La INM se intră cu spagă?

Nu. Mai multe pe această temă: „Despre cum se sare gardul la INM” și „N-ai șanse, e pe pile

5. Ce cărți de grile ar trebui să folosesc?

Cărțile de grile ar trebui să fie folosite după ce stăpânești materia într-o oarecare măsură și numai pentru a verifica cunoștințele, nu pentru a învăța lucruri noi. Tehnica de a învăța după grile este sortită eșecului, pentru că (i) nu este de fapt o învățare, ci o toceală și (ii) e foarte puțin probabil ca o grilă de la examen să semene măcar cu o grilă existentă în culegerile de grile.

6. Sfaturi despre organizarea timpului la examen si a modalitatilor de raspuns pe grile/ciorna?

Colorarea foii de raspuns o sa iti ia cam 30 - 45 de minute, la o completare atenta - asta e un lucru bun de avut in vedere. Practic, dupa 3 ore jumatate, tu trebuie sa ai toate raspunsurile pe ciorna.
Eu am pus intai raspunsurile pe ciorna, si pe urma le-am transcris pe foaia de raspuns.
Grilele le-am facut in ordine. Stiu ca exista tot felul de teorii, ce e bine sa faci mai intai si ce sa lasi la urma, dar eu nu prea cred in ele.
Ca varianta de lucru, e mai bine la examen sa pornesti de la premisa ca toate variantele sunt gresite. Tu trebuie sa gasesti motivul pentru care alegi o anumita varianta, nu sa pui la intamplare pentru ca "suna bine".

7. Zilele de dinainte de examen

Să vă fie clar, în ultima săptămână nu mai asimilați absolut nimic. Așa că, mai mult de 3-4 ore de învățat nu ar trebui să vă forțați. Ceea ce ați învățat rămâne căștigat și ceea ce nu ați învățat nu o să puteți recupera acum. 

Deși nu vă va fi ușor, ultima săptămână ar trebuie să încercați să vă odihniți. În cazul meu, am ales să mă odihnesc activ, la piscină, dar poate fi orice sport (e totuși bine să vă feriți de sporturi în care există risc de accidentare). Așa, împușcați doi iepuri: (i) vă luați gândul de la examenul pentru câteva ore, deci vă relaxați psihic și (ii) vă obosiți fizic, ceea ce vă asigură în somn bun.

Saturday, July 9, 2011

Schimbarea încadrării juridice după încheierea dezbaterilor. Aplicarea hotărârii Adrian Constantin c. României. I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1372 din 6 aprilie 2011

Schimbarea încadrării juridice de către prima instanţă, după încheierea dezbaterilor, cu încălcarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., şi condamnarea inculpaţilor, ca urmare a schimbării încadrării juridice, pentru un număr mai mare de infracţiuni şi cu încadrări juridice care nu au format obiectul trimiterii în judecată, atrage casarea sentinţei primei instanţe şi a deciziei instanţei de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât dreptul inculpaţilor de a fi informaţi în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiilor aduse împotriva lor şi dreptul de a dispune de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării lor - drepturi consacrate în art. 6 paragraf 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului reflectată în hotărârea din 12 aprilie 2011 în cauza Adrian Constantin împotriva României - au fost încălcate, fiind incidente dispoziţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.

Având în vedere consecinţele pe care le poate avea schimbarea încadrării juridice, legea de procedură penală prevede că în faţa primei instanţe schimbarea nu poate avea loc decât în anumite condiţii a căror îndeplinire constituie o garanţie atât a dreptului la apărare al părţilor şi în primul rând al inculpatului, cât şi a soluţionării corecte a cauzei.

Aceste condiţii sunt prevăzute în art. 334 C. proc. pen. şi se referă, aşa cum s-a arătat, la obligaţia instanţei de a pune în discuţia părţilor noua încadrare, procurorul şi părţile urmând să-şi expună concluziile cu privire la necesitatea şi temeiurile schimbării încadrării juridice, însăşi instanţa fiind datoare să atragă atenţia asupra consecinţelor acestei schimbări şi să explice drepturile inculpatului, şi anume de a cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea în raport cu noua încadrare. Nu are relevanţă dacă schimbarea încadrării juridice priveşte o infracţiune mai uşoară sau mai gravă, deoarece în ambele cazuri inculpaţii sunt privaţi de posibilitatea de a formula o apărare în raport cu noua ei încadrare juridică.

Aceste exigenţe procesuale şi procedurale privind garantarea şi asigurarea dreptului la apărare al inculpatului în situaţia schimbării încadrării juridice a faptei corespund şi exigenţelor art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil [„orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat în termenul cel mai scurt (...) şi în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa şi b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale”], exprimate ca atare în cauza Sadak şi alţii contra Turciei  (hotărârea din 17 iulie 2001) şi cu precădere în cauza Adrian Constantin contra României (hotărârea din 12 aprilie 2011), în cuprinsul căreia este statuat că dispoziţiile paragrafului 3 al articolului 6 recunosc dreptul acuzatului de a fi informat nu numai cu privire la fundamentul acuzaţiilor ce i se aduc, adică a faptelor materiale ce îi sunt reţinute în sarcină, dar şi cu privire la încadrarea juridică dată respectivelor fapte, şi aceasta într-o manieră detaliată. Curtea nu contestă dreptul Curţii Supreme de Justiţie de a schimba încadrarea juridică a unor fapte penale cu judecarea cărora a fost legal învestită. Cu toate acestea, Curtea observă că acest drept al instanţei naţionale trebuie însoţit de garanţii procedurale în favoarea inculpatului. Ca atare, după dreptul intern, instanţa care consideră că este necesară o schimbare de încadrare juridică trebuie să pună acest aspect în discuţia părţilor şi să indice inculpatului că este în drept să ceară timp să-şi pregătească apărarea şi să propună probe. Garanţiile procedurale mai sus menţionate sunt aplicabile tuturor reîncadrărilor juridice, indiferent care este elementul infracţional în cauză.

Această încălcare a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. se regăseşte şi în cazul inculpaţilor C.M., D.F., L.B., E.C., H.Ş. şi G.S., care au fost condamnaţi în aceleaşi condiţii pentru câte 2 infracţiuni separate de trafic de droguri de mare risc şi risc şi, respectiv, câte 2 infracţiuni separate de cumpărare şi deţinere de droguri de mare risc şi risc (în total câte 4 infracţiuni fiecare), deşi prin rechizitoriu au fost trimişi în judecată pentru câte o infracţiune unică continuată de trafic de droguri de mare risc şi, respectiv, o infracţiune unică continuată de cumpărare şi deţinere de droguri în vederea consumului propriu fără drept  (în total câte 2 infracţiuni fiecare).

Având în vedere aceste constatări, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că dreptul inculpaţilor de a fi informaţi în detaliu cu privire la natura şi cauza acuzaţiilor ce le erau aduse şi dreptul lor de a beneficia de suficient timp şi de facilităţile necesare pregătirii apărării lor au fost încălcate, subzistând astfel în cauză nulitatea prevăzută în art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen.

Notă

Hotărârea Adrian Constantin c. României, în formă rezumată, poate fi descărcată de aici.

Decizia nr. 1372 din 6 aprilie 2011 a I.C.C.J. - Secţia penală, poate fi consultată aici.  

Se poate observa că față de situația de fapt din Adrian Constantin, în speța de față instanța a agravat răspunderea penală a inculpaților, reținând în locul infracțiunii continuate, concursul de infracțiuni. Prin urmare, dacă există o vătămare a dreptului la apărare, chiar și atunci când noua încadrare este favorabilă inculpatului, cu atât mai mult există o vătămare atunci când noua încadrare este mai severă.

Prin această hotărâre, instanța supremă își schimbă jurisprudența sa constată, stabilită încă din anul 2005, prin decizia nr. 1778 în care statua că „În cazul în care schimbarea încadrării juridice s-a făcut din autorat în complicitate la infracţiune, formă de participaţie mai uşoară, iar inculpatul şi-a făcut toate apărările în raport cu calitatea sa de autor al faptei, noua încadrare  nu-i deschide căi noi de apărare şi, ca atare, încălcarea nu i-a putut cauza nici o vătămare, situaţie în care nepunerea în discuţie a schimbării încadrării nu atrage nulitatea actului.