Tuesday, November 2, 2010

Esec la Magistratura. Facultati inutile

In ziarul Adevarul puteti citi un articol interesant legat de admiterea la INM/magistratura. Spre finalul articolului am avut ocazia sa imi exprim opinia in legatura cu examenul sustinut anul acesta.

Esec la Magistratura. Facultati inutile

Saturday, October 23, 2010

Materiale de studiu pentru admiterea la INM

Atunci când am scris acest articol (23.10.2010) am dorit să ajut viitorii candidați la examenul de admitere la INM prin publicarea listei cu lucrările pe care le-am folosit pentru pregătirea examenului. În urma modificării Codului civil și a Codului de procedură civilă, precum și a intrării în vigoare a noului Cod Penal și de Procedură Penală, tot mai multe persoane m-au rugat să modific lista și să indic lucrările pe care le consider ca fiind potrivite în momentul de față pentru pregătirea examenului de admitere la INM.
 
 

Drept Civil

  • Noul Cod civil – este principalul material de pregătire la această materie, mai ales având în vedere modalitatea exhaustivă a reglementării, precum și modalitatea de examinare tip grilă
  • prof. univ. dr. Gabriel Boroi și jud. drd. Carla Anghelescu – Curs de drept civil Partea Generală – Ediția 2011 – Conform Noului Cod Civil (Cuprins)
  • conf. univ. dr. Răzvan Dincă – Contracte civile speciale în noul Cod civil (Cuprins)
  • conf. univ. dr. Radu Romeo Popescu – Tratat de drept succesoral, Ediția a III-a (Cuprins)

Drept Procesual Civil

  • Noul Cod de procedură civilă – pentru motivele expuse mai sus, codul este cel mai important material de studiu
  • Consultare comparativă a lucrării prof. univ. dr. Viorel Ciobanu, prof. univ. dr. Gabriel Boroi și conf. univ. dr. Traian Cornel Briciu – Curs de drept procesual civil – Ediția a V-a (Cuprins) pentru aspectele teoretice
  • coord. prof. univ. dr. Gabriel Boroi – Noul cod de procedură Civilă – Comentariu pe articole – Consultare punctuală asupra unor instituții modificate sau inovatoare, cum ar fi participanții, procedura în fața primei instanțe, regularizarea cererii de chemare în judecată(Cuprins)

Drept Penal

Drept Procesual Penal

  • Noul Cod de procedură penală - cel mai important în materie procesuală

Nu am folosit si nu va recomand stilul de a invata dupa grile. Ceea ce am facut este sa rezolv subiectele din anii trecuti, insa asta cu 2 saptamani inainte de examen. 

Thursday, October 14, 2010

Despre cum “se sare gardul” la INM

Înaintea fiecărui examen important susținut de mine până acum  au existat câteva persoane care m-au asigurat că ”N-ai șanse, se intră pe pile”. Niciodata însă nu mi-a fost dat să aud mai multe povești de adormit copiii decât cele legate de examenul de admitere la INM. De la prețul de 10.000 de Euro al unui loc printre cei admiși până la faptul că se copiază cu hands-free la prima probă eliminatorie. Poveștile în sine nu merită o analiză și chiar dacă ar merita, nu sunt eu în măsură să o fac. Îmi permit însă o observație: toți povestitorii auziți de mine sunt candidați respinși la examenul de admitere sau persoane care nu au participat niciodată la examen.

Bombardat cu astfel de scenarii, de perspectiva ocupării unui post în provincie dar și de mirajul Baroului, trebuie să recunosc că începusem să mă îndoiesc de o viitoare carieră în magistratură. Am avut însă șansa să cunosc două doamne judecător care mi-au oferit mai mult decât niște sfaturi, mi-au oferit exemplul magistratului care într-o zi aș vrea să devin. Și din acel moment am fost convins că vreau să urmez cariera de magistrat.

Examenul în sine este dificil nu neapărat prin cunoștințele necesare promovării primei probe eliminatorii, ci prin durata lui. Împreună cu alți colegi, am considerat că examenul începe de fapt după promovarea primei probe. Deși pare straniu, nu trebuie uitat că fiecare probă este eliminatorie în sine, iar la final este necesară media 7 pentru a fi declarat admis.  Spre exemplu, un candidat care promovează prima probă de concurs cu 70 de puncte are nota 5,25 (75% pondere din nota totala), iar pentru promovarea examenului este necesară media 7 după cele 3 probe (teoretică, raționament logic – pondere 15% și interviu – pondere 10%). Așadar, emoțiile cresc o dată cu parcurgerea fiecărei probe de concurs, știind că după fiecare ”admis” ești cu un pas mai aproape de calitatea de auditor de justiție. Admiterea s-a dovedit a fi anevoioasa si datorita decalajului atat de mare intre probe. A fost un examen in plus bifat, cel al rabdarii si al capacitatii fiecaruia de a rezista la stres.

Despre dificultatea grilelor de la proba teoretică, au scris persoane mult mai avizate decât subsemnatul, așa că nu voi relua discuțiile. Mă voi rezuma la a remarca faptul că însușirea temeinică a teoriei nu reprezintă decât o condiție necesară, nu și suficientă pentru promovarea examenului. De asemenea, nu cred că actuala modalitate de examinare încurajează memorarea. Este evident că orice examinare implică un anumit nivel de memorare, însă spre exemplu, spețele scurte de la drept penal caută tocmai să verifice capacitatea de aplicare a noțiunilor teoretice și în nici un caz capacitatea de memorare. Bineînțeles că spețele nu conțin toate datele necesar pronunțării unei sentințe, motiv pentru care au fost și criticate, însă ele permit o încadrare a faptelor. Nici nu s-ar putea solicita din partea candidaților analiza unui dosar și pronunțarea unei soluții, această modalitate de examinare fiind introdusă la examenele din cadrul Institutului.  Mai mult, dacă suntem doar niște oameni care memorează, cum se face că majoritatea celor admiși în acest an a luat mai mult de 60 de puncte la testul de raționament logic? S-a afirmat că nivelul de dificultate al grilelor ar fi superior cunoștințelor unui licențiat fără experiență dar e interesant de observat că aproximativ 20 dintre cei admiși sunt licențiați în 2010 ai Universității București, inclusiv subsemnatul.

În legătură cu anularea unor grile, această posibilitate este prevăzută în Regulamentul privind concursul de admitere la INM (art. 19). Acesta este acceptat și cunoscut de către toți candidații așa cum este acceptat, de exemplu, statutul profesiei. Crearea posibilității contestării grilelor cât și constituirea unei comisii separate de rezolvare a contestațiilor contribuie la asigurarea calității și obiectivității examenului, în nici un caz la vicierea concursului cum a fost susținut în mod eronat.

Surprins și dezamăgit am fost însă de reacțiile colegilor mei de pe diversele blog-uri și forum-uri.  Înțeleg supărarea pe care o poate genera un eșec la un examen important, dar nu pot înțelege nevoia de a arunca cu noroi și de a minimiza eforturile celor care au promovat concursul. Am citit că suntem ”cei care am sărit gardul” (probabil fără a cunoaște înțelesul expresiei) și că anularea grilelor a transformat examenul într-o loterie la care noi am tras lozul norocos. Dragi colegi, în spatele reușitei noastre se află multe ore de studiu și nopți nedormite. Regret atitudinea voastră, însă este alegerea fiecăruia cum reacționează în fața unui eșec.
Concluzionând, examenul este o experiență în sine. Am avut mereu impresia că nu se va mai termina iar în momentul de față mărturisesc că inca nu m-am obișnuit cu ideea că examinarea a luat sfârșit. Probabil din cauza faptului că evaluarea adevărată abia acum începe.

Pentru viitorii candidați la examen: Vă sfătuiesc să nu ascultați nimic din ceea ce se spune în jurul vostru și să vă dedicați studiului, cu accent pe legislație și jurisprudență, mai puțin pe doctrină. Învățați însă nu vă surmenați – oboseala în ziua examenului anulează toate lunile de studiu. Mult succes!

Wednesday, June 23, 2010

Codurile de procedură adoptate de către Camera Deputaților

Camera Deputațiilor a adoptat astăzi, 23.06.2010, în calitatea de cameră decizională, Proiectul de Lege privind Codul de Procedură Civilă și Proiectul de Lege privind Codul de Procedură Penală.
Acum urmează etapa cea mai dificilă, implementarea.
Amendamentele aprobate precum și cele respinse de subcomisii pot fi descărcate aici:

Sunday, June 6, 2010

Curtea de Apel Cluj – Secția civilă Decizia nr. 103/A/24 martie 2009. Legea nr. 10/2001. Stabilirea de către instanță în mod direct a sumei de bani ce i s-ar cuveni persoanei îndreptățite. Katz c. României


Materiale de lucru
Aplicarea prioritară a Convenției Europene a Drepturilor Omului în raport cu legea națională
Art. 20 Constituția României: (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
RIL nr. 33/2008: ”În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea nr. 10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate.
Curtea de Apel Cluj a reținut în hotărâre că ”În acest sens este și dezlegarea cu caracter obligatoriu făcută prin decizia în interesul legii nr. 33 din 09 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat, cu valoare de principiu, că situația de concurs între legea specială și generală se rezolvă în favoarea legii speciale, derogările de la aceasta din urmă fiind justificate doar în limitele art. 20 alin. 2 din Constituție
Așadar nu există niciun dubiu asupra necesității aplicării prioritare a Convenției Europene a Drepturilor Omului, fapt reținut în mod judicios și de Curtea de Apel.
Pornind de la această premisă conceptuală, am putea afirma că de fiecare dată când o procedură națională este declarată de Curtea Europeană ca încălcând un drept garantat de Convenție, instanța națională poate înlătura de la aplicare acea procedură.
Înlăturarea procedurii obligatorii impuse de Titlu VII al Legii nr. 247/2005 și stabilirea de către instanță în mod direct a sumei de bani.
Curtea de Apel a reținut din cauza Katz c. României că ”rezultă din aceste statuări ale Curții că ceea ce se pune în discuție, fiind criticată, nu este natura reparației (sumă de bani, sau după caz, acțiuni la Fondul Proprietatea), ci eficacitatea concretă a procedurii reparatorii, acestea nefiind îndeajuns de rapidă pentru a se putea considera că are aptitudinea de a conduce într-un termen rezonabil la plata despagubirilor/ Prin urmare, ceea ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului solicită este organizarea corespunzătoare a procedurilor, astfel încât acordarea reparațiilor să apară ca efectivă
În concluzia sa, Curtea de Apel face confuzie între încălcarea constatată de către Curtea Europeană și recomandările făcute de către aceasta din urmă statului român din cauza încălcărilor repetate al art. 1 din Protocolul 1 al Convenției.
Astfel, Curtea Europeană reține expressis verbis că ”În ceea ce priveşte Guvernul acesta susţine că este deschis pentru ca reclamantul să obţină compensaţii prin intermediul fondului în valori mobiliare "Proprietatea", pe baza Legii nr. 10/2001, la o valoare stabilită de un expert, Curtea a reiterat constatarea sa anterioară conform căreia Fondului Proprietatea nu funcţionează în prezent într-un mod care ar putea fi considerate ca fiind echivalent cu atribuirea unei compensaţii (a se vedea, printre altele , Ruxanda Ionescu c. România, nr. 2608/02, 12 octombrie 2006). Mai mult decât atât, nici Legea nr. 10/2001, şi Legea nr. 247/2005 de modificare, nu ţine seama de daune rezultate dintr-o lipsa prelungită de compensare de către cei care, la fel ca şi reclamantul, s-au văzut în imposibilitatea să se bucure de bunurile lor în virtutea unei hotărâri definitive (a se vedea, mutatis mutandis, Porteanu mai sus citat, § 34)
Așadar, Curtea Europeană a înlăturat apărarea Guvernului privind posibilitatea acordării de compensații prin Fondul Proprietatea. Procedura prevăzută de către Legea nr. 247/2005 este prin urmare în contradicție cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției și trebuie înlăturată de la aplicarea, având în vedere art. 20 alin 2 din Constituției și RIL 33/2008.
Soluția Curții de Apel vine în contradicție chiar și cu recursul în interesul legii amintit mai sus, unde se reține: ”Privarea de bun în absența oricărei despăgubiri constituie, așa cum s-a arătat, o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, or, chiar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor omului reiese că atunci când statul nu mai poate să restituie imobilul în natură, iar măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de legea internă sunt încă iluzorii, urmează să se plătească reclamantului despăgubiri bănești
Observațiile făcute de către Curtea Europeană reprezintă manifestarea unei îngrijorări din cauza că ”ea a tratat deja peste o sută de cazuri cu privire la acest subiect, cauza Străin precitată, nefiind decât  prima din acest grup mare, şi că multe alte cazuri similare sunt încă pendinte în faţa sa. Ea consideră că, de asemenea, lacunele de drept identificate în aceste cauze, inclusiv în prezenta speţă, pot încă, pe viitor, să ducă la numeroase plângeri întemeiate. Curtea vede în această slăbiciune a statului român de a pune ordine în sistemul său legislativ nu numai un factor agravant, în privinţa răspunderii statului faţă de Convenţie, pe motivul unei  situaţii trecute sau viitoare, ci şi o ameninţare pentru efectivitatea în viitor a dispozitivului pus în practică de Convenţie, inclusiv de un număr mare de cereri rezultând din aceeaşi cauză (Scordino,§§ 14-15, Driza, § 122, hotărâri citate mai sus).
Aceste critici nu trebuiesc confundate cu soluția dată de către Curtea Europeană în speța dedusă judecății, ele venind doar să sublinieze gravitatea și notorietatea încălcării, cum expres precizează și Curtea Europeană.
Pentru o soluție în sensul stabilirii direct de către instanță a sumei de bani a se vedea Revista Română de Jurisprudență nr. 6/2009 pag. 107 – 111.

Friday, April 2, 2010

Jurământul depus de martori și morala creștină

Cu toții cunoaștem prevederile din Codul de Procedură Penală și Codul de Procedură Civilă cu privire la depunerea jurământului în fața instanței sau în fața organelor de urmărire penală. O altă procedură premergătoare, ar spune majoritatea. Cei care l-au auzit de prea multe ori ieșind din guri disimulate probabil că nici nu-l mai bagă în seamă; sau poate nu au crezut niciodată în utilitatea lui.

Astfel, spre exemplu art. 85 CPP prevede ”(1) Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: Jur că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Așa să-mi ajute Dumnezeu. (2) În timpul depunerii jurământului, martorul ține mâna pe cruce sau pe Biblie […] (4) Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: Jur pe onoare și conștiință că voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu

Așadar, legiuitorul pornește cu doua prezumții, deduse una din cealalta: (i) majoritatea românilor sunt creștini (ii) simbolulurile divinității sunt biblia și crucea, așa că aceștia trebuie să jure pe una dintre cele două.

Însă, legiuitorul a uitat să consulte însuși obiectul asupra căruia va purta jurământul:

Matei 5 33-37

33. Ați auzit că s-a zis celor de demult: să nu juri strâmb, ci să ții înaintea Domnului jurămintele tale. 34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă jurați nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, 35. Nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, 36. Nici pe capul tău să nu juri, fiindcă nu poți să faci un fir de păr alb sau negru.

37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.

Unii spun că Iisus se referă defapt la jurământul strâmb în aceste paragrafe. Alineatul 33 însă vine să contrazică această interpretare. Astfel, dacă înainte se spunea să nu juri strâmb, acum Mântuitorul ne spune să nu jurăm nicidecum. Alineatul 37 este de asemenea la fel de categoric, spunând că orice este mai mult decât un răspuns afirmativ sau negativ este de la cel rău.

Revenind la aspectul juridic, Cesare Beccaria ne vorbește despre jurământul care era depus de către acuzat:

Lucrurile Cerului sunt supuse cu totul altor legi decât lucrurile lumești: de ce am încurca unele cu altele? De ce am plasa omul într-o dificultate imensă, de a ofensa divinitatea, sau de a contribui la propria sa distrugere?

Din fericire, depunerea jurământului de către învinuit/inculpat/pârât nu mai este prezentă în procedurile judiciare moderne.

Rămâne însă întrebarea oportunității cu privire la depunere jurământului de către martor. Care mai este utilitatea lui când însăși ”legalitatea” lui este sub semnul întrebării? Dacă am da ascultare textului Bibliei, oricine săvârșește un păcat atunci când depune jurământ. Persoana care însă, depune jurământ și mărturie mincinoasă săvârșește două păcate.

Bineînțeles, o altă întrebare firească este dacă sancțiunea divină sperie un martor mituit? Înclin să cred că sancțiunea penală, lumească, este cea care ar speria cel mai tare un posibil martor mincinos. Deasemenea se poate pune în discuție necesitatea depunerii jurământului la admiterea în diverse profesii.

Sunday, March 14, 2010

Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 52 din 27 ianuarie 2009 – Delimitare tentativă la infracțiunea de omor și vătămare corporală gravă

În fapt, toate cele trei instanțe au reținut următoarele:

”În fapt, s-a reţinut că în ziua de 22 iunie 2006, orele 1900, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată B.V. în faţa unui hotel din municipiul Iaşi, unde erau amândoi cazaţi pentru perioada cât efectuau lucrări de construcţie pe şantierul K., în calitate de angajaţi ai S.C. „E.” S.RL. – Timişoara.

Pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpatul folosind un corp contondent – o bucată de bordură – a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri în zona feţei, părăsind locul incidentului imediat după comiterea faptei. Partea vătămată a fost găsită la locul altercaţiei de doi colegi de serviciu care, văzând starea gravă în care se afla, au transportat-o la Spitalul „Sf. Spiridon” – Iaşi, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.

În perioada 22 – 26 iunie 2006, partea vătămată a fost internată la această unitate spitalicească cu diagnosticul: „ochi drept – plagă contuză sclerală juxtalimbică glob parţial eviscerat operat, plagă palpebrală suturată; a necesitat evisceraţie.

Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală – Serviciul medico-legal Iaşi, rezultă că leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp contondent, pot data din 22 iunie 2006 şi au necesitat pentru vindecare un număr de 50 – 55 zile îngrijire medicală.”

În drept, instanțele au reținut incidente în cauză prevederile art. 182 alin 2 C. Pen – vătămarea corporală gravă în formă agravată.

În forma publicată, nu se face vorbire de analiza pe care a efecutat-o instanța cu privire la latura subiectivă a infracțiunii. Astfel, nu regăsim decăt o scurtă analiză a formei de vinovăție: „forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat este intenţia indirectă prevăzută de art. 19 alin. 1 lit. b) C.pen.; inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi cu toate că nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost după cum urmează:

  1. Judecătoria Iași – 3 ani cu suspendare condiționată a executării, 385,15 RON daune materiale și 8.000 RON daune morale
  2. Tribunalul Iași – 3 ani cu executare, 9.808 RON daune materiale și 8.000 RON daune morale. Obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice până la data pensionării părții vătămate
  3. Curtea de Apel Iași – 3 ani cu suspendarea condiționată a executării, 9.808 RON daune materiale și 8.000 RON daune morale. Obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice până la data pensionării părții vătămate

Delimitare tentativă la infracțiunea de omor și vătămare corporală gravă – Jurisprudență relevantă

În jurisprudența sa constantă, instanța supremă subliniază în mod judicios delimitarea între tentativa la infracțiunea de omor și infracțiunea de loviri sau alte violențe/vătămare corporală/vătămare corporală gravă:

Lovirea unei persoane cu gâtul tăios al unei sticle, ca urmarea unor plăgi care, după suturare, au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale și care, potrivit actelor medico-legale, nu au pus în primejdie viața victimei constituie tentativă la infracțiunea de omor, iar nu infracțiunea de omor sau alte violențe, deoarece într-o atare situație numai datorită întâmplării rezultatul letal sau periculos pentru viață nu s-a produs. Față de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată și intensitatea loviturii care a produs cele două plăgi nu se poate susține că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, rezultat pe care cel puțin l-a acceptat, și care a fost evitat numai datorită întâmplării.ICCJ, secția penală, decizia nr. 3570/2005 (în același sens v. ICCJ sect. pen. dec. nr. 2740/2004, Trib. Suprem sect. pen. dec. nr. 457/1981, C.A.B. secț a II-a pen. dec. nr. 325/A/2007, T.M.B. secț. I pen. dec. nr. 641/2003)

De remarcat este deasemenea o speță din anul 2005 soluționată de aceeași Curte de Apel Iași prin decizia nr. 385/2005, în care se reține:

„[…] lovirea victimei în gât, executând un atac prin suprindere, într-o zonă vitală și fără posibilitatea victimei de a se apăra,  a avut reprezentarea rezultatului faptei sale pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce, pe plan subiectiv caracterizează activitatea infracțională ca o tentativă la infracțiunea de omor și nu infracțiunea de lovire.