Victor Constantinescu

Criticata si in Raportul Comisiei Europene privind mecanismul  de cooperare si verificare in domeniul justitiei, exceptia de neconstitutionalitate apare ca fiind cel mai greu de inlaturat obstacol legislativ in calea celeritatii proceselor.

Pe fond, exceptia este fireasca si trebuie sa fie in continuare reglementata. Insa, modul actual de reglementare, in care se suspenda de drept judecata in fata instantei de drept comun pana la solutionarea exceptiei de catre instanta de contencios constitutional, duce la abuzuri. Am mai vorbit de acest subiect cu ocazia unui articol mai vechi.

Camera Deputatilor a initiat un nou proiect in sensul eliminarii suspendarii de drept (primul fiind respins de Senat). In expunerea de motive, a fost invocat un motiv elocvent, si anume faptul ca din totul exceptiilor de neconstitutionalite invocate de la infiintarea Curtii Constitutionale (1992- iunie 2009) numai 2.82% au fost admise. Autorul propunerii pune accent, justificat, pe litigiile care izvorasc din raporturi comerciale unde lipsa de celeritate duce la o reactie in lant de neexecutare a obligatiilor.

Asadar, propunerea legislativa inlatura regimul special al exceptiei de constitutionalitate sub aspectul suspendarii de drept. Puterea de a suspenda sau nu judecata este data magistratului, care va decide motivat. Intrebarea fireasca in acest caz este, ce criterii va folosi magistratul pentru a decide suspendarea cauzei? Este oare vorba de oportunitate? De sanctionarea unui abuz de drept? Cel mai probabil va fi vorba de un calcul pragmatic al sanselor de reusita al acelei exceptii.

In acest context, avocatii vor apela din ce in ce mai putin la aceasta metoda, stiind ca nu vor mai putea sa obtina rezultatul scontat - suspendarea cauzei. Inevitabil, numarul de cauze pe rolul Curtii Constitutionale va scadea, iar rezolvarea exceptiilor va fi mult mai rapida, descurajand si mai mult introducerea exceptiilor care au ca singur scop tergiversarea procesului.

In fapt, este vorba de un sot care si-a ucis sotia si apoi s-a sinucis. Organele de urmarire penala au retinut, in urma expertizelor dactiloscopice si medico-legale, ca autorul crimei fusese sotul, numitul Aurel A. insa, din cauza ca acesta s-a sinucis, clauza a fost clasata. La deschiderea procedurii succesorale, instanta nu a aplicat art. 655 din C.Civ care reglementeaza nedemnitatea succesorala, pentru ca lipsea una dintre conditiile necesare impuse de text, condamnarea definitiva. Asadar, fratele ucigasului a putut veni la mostenire victimei.

Curtea a apreciat ca instanta nationala a facut o aplicare mecanica a textului si nu a tinut cont de imprejurarile speciale ale cauzei.

Art 655 din actual Cod Civil:

“Sunt nedemni de a succede si prin urmare exclusi de la succesiune:

1.  Condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct
2. Acela care a facut contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa
3. Mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei”

Art 958 din noul Cod Civil:

Art.958 – (1) Este de drept nedemnă de a moşteni:
a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de
a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea
moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă
moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns
vocaţia la moştenire a făptuitorului.
(2) În cazul în care condamnarea pentru faptele menţionate la alin. (1) este
împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia
răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.
(3) Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei
persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul
public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.

Asadar, legiuitorul de la 1864 a inteles sa lege nedemnitatea de drept numai de o condamnare penala definitiva. Alta interpretare nici nu ar putea fi data, avand in vedere formularea clara a textului. Jurisprundeta si doctrina sunt constante in acest sens. Pentru a da curs acestei hotarari CEDO, in actualul stadiu al legislatiei, instantele nationale ar trebui sa dea hotarari impotriva legii, ceea ce nu poate fi primit.

In Noul Cod Civil, instantei civile ii este acordata posibilitatea de a constata nedemnitatea chiar si atunci cand nu intervine o hotarare de condamnare definitiva. Astfel, in cazurile prevazute de art 10 lit g CPP: decesului faptuitorului, a amnistiei antecondamnatorii si a prescriptiei raspunderii penale, instanta poate, la cerere sau din oficiu, sa constate nedemnitatea succesorala.