Victor Constantinescu

“In ce locatie esti?” “Cum e locatia?” “Ce locatie frumoasa!” sunt numai cateva din expresiile pe care le puteti auzi de la don’soarele cititoare de pe prompter. E uimitor cum unii oameni incearca sa foloseasca termeni care par pretentiosi numai pentru a parea inteligenti.

Pentru cei care nu stiu, cuvantul locatie inseamna “chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară”.

Cuvantul locatiune inseamna “Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani”

Cuvinetele locator si locatar, desemneaza cele doua parti ale contractului de locatiune, respectiv cel care da bunul spre inchiriere si chiriasul.

Cine nu stie raspunsul la intrebare va afla foarte curand.

Va afla cum e sa vrei sa contesti o amenda si sa nu ai unde; va afla cum e sa ti se ia permisul si sa nu ai unde sa te plangi; va afla cum e sa trebuiasca sa iti recuperezi niste bani si sa nu poti; va afla cum e sa fi dat afara abuziv si sa nu ai cui sa faci o contestatie etc.

Cei care spuneau ca magistratii sunt o casta care se duc la munca, stau degeaba, beau cafele si iau salarii “nesimtite”, vor afla de maine ce inseamna ca magistratii CHIAR sa nu faca nimic. Societatea inoculata de media si de oamenii politici, a ajuns sa creada ca justitia independenta este un moft al capitalistilor (ideologie comunista) si ca e a 10 roata la caruta.

Fara sa vreau sa fiu prea grav sau afectat, se poate spune ca de maine se scrie istorie. Ce va iesi, ramane de vazut.

Mai cititi si:

Pulsul Justitiei Romane – de jud. Ana-Maria Puiu

Despre protestul magistratilor – de prof. Gheorghe Piperea

In perioada aceasta au loc dezbaterii in subcomisiile parlamentare privind Proiectul Codului de Procedura Penal si Civil. Din proiectul trimis de catre MJLC catre Parlament putem observa ca se pregateste o schimbare fundamentala in arhitectura sistemului judiciar romanesc: trecerea de la trei grade de jurisdictie la doua grade de jurisdictie.

In momentul de fata, procesul penal in faza de judecata trece prin 3 etape: fond, apel si recurs. Asadar, exista 2 cai ordinare de atac la care poate apela justitiabilul atunci cand este nemultumit de hotararea data in prima instanta. Pentru unele sentinte si incheieri este prevazuta numai posibilitatea recursului, in conditii derogatorii dar nu intram in amanunte.

Nimic rau in asta, ati putea crede. Este de observat insa extremele caracteristice politicii generale si in particular, celei penale, in perioadele de “tranzitie”: de la un sistem comunist care obisnuia sa tina oamenii inchisi pentru ani de zile fara nici macar a prezenta o invinuire, am trecut la un sistem in care o hotarare judecatoreasca trebuie confirmata de 5 judecatori (2 in apel si 3 in recurs) pana sa ramana definitiva.

Acest factor, coroborat cu supraincarcarea instantelor si “lipsa de procedura” de la multiple termene, duce la o durata extrem de mare a proceselor penale

In proiect, se propun schimbari de arhitectura. In primul rand, tribunalul va avea competentea generala, judecatoria va judeca numai infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau inchisoarea pana la 5 ani. Totodata, judecatoria si tribunalul vor fi numai instante de fond, controlul judiciar (apelul) fiind facut numai de catre Curtea de Apel.

Institutia recursului va fi inlocuita cu institutia recursului in anulare, cale extraordinara de atac, care va fi solutionata de Inalta Curte de Casatie si Justitie. Termenul de introducere este de 30 de zile. Motivele de recurs au fost sensibil reduse de 21 la 17; acestea cuprind numai probleme de drept, protejand justitiabilul de eventuale erori judiciare dar asigurand celeritatea necesara procesului penal.

Aceste schimbari vor produce modificari in gradul de incarcare a instantelor: Judecatoriile vor fi degrevate de un numar mare de dosare, care vor fi transferate catre Tribunale iar Curtile de Apel vor fi supraincarcate din cauza ca vor deveni instante de control judiciar “comune”.

Aceste modificari trebuiesc gandite coroborat cu institutia Camerei preliminarii de care am vorbit mai demult aici.

“Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata” Constitutia Romaniei Art. 23 alin. 11

“Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia ei va fi legal stabilita” Conventia Europeana a Drepturilor Omunlui Art. 6 alin. 2

In ciuda acestor reglementari fundamentale pe plan national si international, in mintea majoritatii romanilor pare sa functioneze prezumtia de vinovatie, nu cea de nevinovatie. Aceasta prezumtie functioneaza extrem de bine cand vine vorba de anumite categorii socio-profesionale cum ar fi medicii, politistii, profesorii, magistratii sau anumitor etnii, cum ar fi cea roma (conform DOOM2, sunt forme acceptate atat “roma” cat si “rroma”).

Exemplul elocvent este cel al medicilor. In opinia mea, una dintre cele mai nobile profesii existente pe pamant, doctorii sunt cei care se “bucura” cel mai des de prezumtia de vinovatie. Desi lucreaza intr-un domeniu in care orice procedura implica un anumit procent de risc si sunt nevoiti sa stea si cate 24 de ore in garda, orice posibila greseala care este facuta de un doctor echivaleaza cu o condamnare la moarte in ochii opiniei publice.

Nu conteaza ca faci 6 ani de facultate, si cel putin inca 4 de rezidentiat (depinde de specialitate, chirurgia are 6 ani de rezidentiat de ex). Nu conteaza ca dai examene peste examene ca sa ai privilegiul sa fi platit cu 2.000 RON dupa cel putin 10 ani de studiu. Nimic din toate astea nu are nici o importanta daca presa considera ca ai facut o greseala! Trebuie sa fi dat afara si bagat la inchisoare!

In cazul incidentului de la Centrul Medical Unirea, in care copilul era afectat de o paralizie cerebrala numita tetrapareza spastica. A fost nevoie de anestezic pentru a face un RMN, iar in urma administrarii anestezicului copilul nu s-a mai trezit. Care a fost stirea? Ca un copil a murit! Nu conta ca era deja grav bolnav, ceea ce conta este ca putea iesi o telenovela din asta. Si pentru ca telenovela sa faca multe puncte de audienta, trebuia sa spuna ce vroiau ascultatorii sa auda: medicul e un criminal. Daca incepeau cu explicatii teoretice si argumente logice, pierdeau audienta. S-a mers pana acolo incat au spus ca procurorii doresc blocarea anchetei – asta au inteles jurnalistii din declaratia procurorilor care au spus ca trebuie asteptat rezultatul autopsiei pana se pot trage concluzii.

Vroiau capete si vinovati, autopsia e irelevanta. Conteaza ce zice presa, nu ceea ce s-a intamplat in realitate.

Stiu, nu e Madonna, e chiar mai tare. In curand incepe Festivalul “George Enescu”. Mai precis de pe 30 august. Ca de obicei, participanti din toata lumea cu locuri de desfasurare multiple: Opera Nationala, Teatrul National Bucuresti, Ateneul Roman, Sala Palatului.

Biletele sunt aproape pe terminate.  Le gasiti in Librariile Carturesti si online la www.eventim.ro

De cate ori nu am auzit acest lucru. Cam inainte de orice examen, sau etapa noua in viata mea, se gaseau multi oameni sa imi spuna ca nu o sa intru sau ca nu o sa reusesc, pentru ca nu am “relatii”.

Am sesizat asta prima oara inainte de examenul de admitere la facultate. Ca de obicei, la Drept la Universitatea Bucuresti, examenul se anunta foarte complicat si cu o concurenta destul de serioasa. Cu cateva saptamani inainte de examen, am fost la o cafenea cu mai multi prieteni; subiectul, bineinteles, admiterea. Unul: “Ahh, pai acolo nu intra decat fii de magistrati si avocati – te duci degeaba!”. Nu l-am luat in serios, dar altul insista: “Da, bai, asa am auzit si eu, nu intri daca nu cunosti pe cineva”.

Totusi am intrat.

Cand am dat examenul de permis aceeasi poveste: “Te pica la traseu daca nu dai ceva!” sau “Sigur iti intinde vreo capcana si te pica”. O parcare laterala si 3 strazi mai incolo..

Mi-am luat si permisul fara spaga sau pile – dar nu am gresit nimic la traseu :)

Cand am auzit ca am fost nominalizat pentru Microsoft Most Valuable Professional, am intrebat in stanga si in dreapta despre ce si cum. Bineinteles, aceleasi raspunsuri: “Nu sunt alesi decat aia care sunt prieteni cu cei de la Microsoft din Romania, n-are cum sa te ia pe tine”.

Si iata ca mi-au dat premiu asta de doua ori.

In ultima vreme am discutat cu diversi oameni despre admiterea la INM. Exact aceleasi reactii: numai pe pile, spaga de zeci de mii de euro etc etc. La intrebarea fireasca: “Da de unde stii?” Raspuns: “Pai cum vrei sa fie, ma, altfel?”. Ramane de vazut…

Cred ca multi oameni isi cauta motive pentru esecurile personale, pe principiul strugurii sunt acrii: “n-am intrat acolo pentru ca se intra pe pile”. E un adevarat modus vivendi spaga/pilele pentru unii, incat ei nu concep o lume fara asta. Aceeasi oameni, insa, daca ii intrebi, vor dreptate si justitie.

Paradoxal, nu?

M-am intors din vacanta sa regasesc aceasi stare tumultoasa care caracterizeaza societatea noastra de ceva timp incoace: Udrea, salarizare, greva etc…

Sarbatoresc intoarcerea cu o carte pe care vroiam de mult  sa o citesc: Des delits et des peines – Cesare Becarria

Plata in sange.

Asta intelege omul prin dreptate. Masele vor ca o nedreptate sa fie “reparata” cu o alta nedreptate. Desi demult inlaturata din legislatiile statelor civilizate, legea talionului este in contiuare ceruta si poate ca multi considera ca astfel se face dreptate.

Istoria ne invata ca masurile violente nu au adus cu ele decat si mai multa violenta ca raspuns. De la inchizitia spaniola si pana la comunism, toate regimurile opresive care au desconsiderat orice ratiune si echilibru au sfarsit ori in sinucideri ori in fata plutonului de executie.

Asadar, o pedeapsa violenta pentru o infractiune violenta nu va avea ca efect scaderea infractionalitatii. Chiar invers – infractorii isi vor mari agresivitatea pentru a avea garantia reusitei. Pedeapsa aplicata unui infractor nu este cu titlu de razbunare pentru cel vatamat, in general aceasta “razbunare” nici nu este posibila, pentru ca paguba morala nu este cuantificabila. Nici macar despagubirile morale nu sunt acordate cu titlu de reparatie, ci cu titlu de ajutor pentru depasirea unui moment dificil.

Pedeapsa aplicata are 2 obiective: sa educe si sa sanctioneze. Eficienta unei pedepse se regaseste in absenta recidivei. Benefic pentru societate este pedepsirea infractorului, educarea si eventual calificare lui intr-o meserie, astfel incat sa i se ofere o alternativa vietii criminale. Nu uitati ca sistemul penitenciar este destul de costisitor pentru noi toti – tinta nu ar trebui sa umplem pana la refuz puscariile ci sa scadem numarul de recidivisti.

In incheiere, un citat din Gandhi: “An eye for an eye makes the whole world blind.”